ANI nu susține propunerea legislativă privind Statutul deputaților și al senatorilor

Agenția Națională de Integritate nu susține propunerea legislativă privind interpretarea art. 38 alin. 11 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților i al senatorilor, întrucât intervenția legislativă nu este necesară, în acord cu principiul aplicării în timp a legii civile, modificările propuse fiind în totală contradicție cu dispozițiile art. 70 și 71 din Legea nr. 161/2003 și ale art. 301 din Codul Penal – prevederi care reglementează conflictul de interese în materie administrativă și penală.
 
Textul propus este de natură să excludă parlamentarii de la aplicarea sancțiunilor pentru conflictul de interese, prin eliminarea situațiilor de conflict de interese pentru pentru perioada 2003-2013 (perioada cuprinsă între adoptarea Legii nr. 161/2003 și intrarea în vigoare a Legii nr. 219/2013).
 
Concret, inițiatorii proiectului legislativ propun interpretarea art. 38 alin. 11 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor care prevede faptul că „Membrii familiei deputatului sau senatorului ori rudele/afinii acestuia până la gradul al III-lea nu pot fi angajați la respectivul birou parlamentar” - prevedere introdusă în anul 2013 prin Legea nr. 219 pentru modificarea și completarea Legii nr. 96/2006.
 
Prin propunerea legislativă se creează premisa conform căreia interdicția de angajare a rudelor în cadrul propriilor birouri parlamentare operează doar de la data introducerii art. 38, alin. (11) în Statutul deputaților și al senatorilor, și anume de la data adoptării Legii nr. 219/2013, cu toate că anterior acestui moment exista o dispoziție expresă care să interzică parlamentarilor să-și angajeze rudele sau afinii la birourile parlamentare, și anume art. 70 din Legea nr. 161/2003 - dispoziție legală aplicabilă parlamentarilor referitoare la conflictul de interese de natură administrativă, conflict de interese care este generat tocmai ca urmare a angajării la birourile parlamentare a rudelor sau afinilor deputaților și senatorilor, conform practicii judiciare a Curții Constituționale și Înaltei Curți de Casație și Justiție.
 
Prin urmare, nici anterior adoptării Legii nr. 219/2013, parlamentarii nu puteau dispune fără nicio constrângere legală asupra angajării rudelor sau afinilor la propriile birouri parlamentare întrucât aveau obligația de a respecta regiumul juridic al conflictelor de interese, în speță dispozițiile art. 70 și 71 din Legea nr. 161/2003 și ale art. 301 din Codul penal.
 
Mai mult decât atât, considerăm că intervenția legislativă nu este necesară, în acord cu principiul aplicării în timp a legii civile, modificările aduse Legii nr. 96/2006 prin Legea nr. 219/2013 se aplică numai pentru viitor, nefiind astfel necesară o intervenție legislativă care să menționeze expres acest principiu fundamental de drept.
 
Regimul juridic al conflictului de interese administrativ, pentru toate categoriile de persoane care ocupă funcții/demnități publice este cel reglementat de dispozițiile Legii nr. 161/2003, coroborat, din punct de vedere procedural cu dispozițiile Legii nr. 176/2010.
 
Din aceste considerente, opinăm faptul că definiția conflictului de interese cuprinsă în art. 70 din Legea nr.161/2003 este suficient de clară, precisă și necondiționată de adoptarea altor reglementări, subsecvente, pentru diferite categorii de demnități și funcții publice.
 
În perioada 2011 – 2015, Agenția Națională de Integritate a constatat, în cazul deputaților și senatorilor, 56 de cazuri de conflicte de interese de natură administrativă și 26 de cazuri de conflicte de interese de natură penală. În ceea ce privește conflictele de interese de natură administrativă, ANI a câștigat definitiv și irevocabil în 22 de cazuri și doar într-un singur caz instanța a anulat raportul de evaluare emis de Agenție, restul dosarelor fiind pe rol. Referitor la conflictele de interese de natură penală, în 18 cazuri instanța a emis sentințe de condamnare la închisoare cu suspendarea pedepsei, în 3 cazuri amendă administrativă iar în 5 cazuri, dosarele se află pe rolul organelor de cercetare penală.