Au trecut 100 de ani de la cea mai frumoasă scrisoare a regelui Ferdinand

Adresată principelui Carol, cu prilejul sărbătoririi majoratului său, admirabila scrisoare a regelui Ferdinand, cuprinde o serie de înţelepte sfaturi pe care tatăl le dă fiului său. Este ceea ce se cheamă o scrisoare de sfaturi. Aceste scrisori se adresau îndeobşte tinerilor, spre a li se indica o linie de conduită în viitor. Ele se scriau de obicei într-un ton energic, dar care să trezească în acelaşi timp şi încrederea celui sfătuit. Scrisorile de felul celei adresate de regele Ferdinand moştenitorului tronului au o veche tradiţie în cultura noastră, unele devenind chiar capodopere, cum sunt celebrele “Învăţături ale lui Neagoe Basarab către fiul sau Teodosie”. Părţile bune ale lui Carol al II-lea, cum ar fi dragostea pentru cultură şi interesul pentru dezvoltarea industriei româneşti, se datorează părinţilor săi, Ferdinand şi Maria, potrivit istorie-pe-scurt.ro.


Carol al II-lea tanar


Iubite Carol,

Este azi întâia aniversare ce sărbătoreşti ca Moştenitor al Tronului, căci anul trecut prea era proaspătă ţărâna ce acoperea rămăşiţele pământeşti ale iubitului nostru unchi, pentru a putea petrece cu veselie ziua când ai ajuns la majorat. Prea regretatul tău unchi aştepta ziua aceasta cu nerăbdare şi în inima lui părintească el a vrut să te întâmpine la începutul vieţii tale de bărbat, cu cuvintele pline de dragoste şi cu sfaturi ce erau să-ţi fie neîncetat o călăuză. Pentru tine sunt larg deschise porţile unui viitor plin de nădejde, şi să sperăm, şi de izbândă. Totuşi timpuri grele de furtună au însoţit ajungerea ta la vârsta de azi. În inima ta caldă pentru Ţară, acest an a lăsat impresii adânci şi multe învăţăminte ai putut trage din uriaşa dramă ce se desfăşoară împrejurul nostru. Dar cu cât mai întunecat este orizontul, cu atât mai vie trebuie să stea înaintea ochilor tăi măreaţa figură a Regelui Carol I – care te-a iubit ca pe un fiu – şi pilnă de abnegaţiune ce ne-a lăsat că o moştenire sfântă; şi dacă urmezi maxima lui: “Nimic pentru mine, totul pentru Ţară” şi deviza Casei noastre “Nihil sine Deo”, nu vei putea paşi greşit.


Ferdinand, Carol I, Carol al II-lea


Cu cât cineva este mai sus pus, cu atât mai mult trebuie să caute a merita mărirea la care soarta l-a chemat; numai acela care-şi îndeplineşte credincios datoriile este stimat şi de la un prinţ care stă aproape de Tron se cere mai mult decât de la alţii. Nu pot deci să te sfătuiesc îndestul să-ţi îndeplineşti cu sfinţenie datoriile tale către Dumnezeu, către Ţară şi către ţine însuţi. Sfera ta de acţiune este încă restrânsă. Ca toţi vlăstarii din Casa noastră, ai intrat în nobila carieră a armelor. Ea este o şcoală pentru tine, în care tu trebuie să fii întâiul ca exactitate, ca râvnă şi ca bun exemplu pentru camarazii tăi. Tu să iubeşti meseria ta, precum şi eu iubesc pe ostaşul nostru şi armata. În mijlocul oştirii am crescut şi am trăit cele mai bune zile ale vieţii mele. Îi cunosc nepreţuita valoare: ea este scutul şi nădejdea Ţării şi ştiu că pe dansa ne putem bizui în orice moment. Dar din ce se va largi câmpul tău de activitate, până ce la urmă vei fi chemat şi tu odată să conduci o Ţară întreagă. Cu cât un Moştenitor al Tronului se pregăteşte mai din vreme, pentru această chemare, cu atât îi va fi sarcina mai uşoară când momentul va veni. Nu uita niciodată că un Rege trebuie să fie întâiul servitor al Statului şi de aceea poporul poate cere ca el să fie pildă în îndeplinirea datoriilor sale; aminteşte-ţi că un exemplu rău dat de sus poate să ducă un stat la pieire.





În toate statele moderne, Constituţia a creat Suveranului o poziţie excepţională. El nu este responsabil de actele de guvernământ; are însă pentru actele sale o răspundere morală foarte grea, faţă de Dumnezeu, faţă de sine, faţă de ţară şi de istorie. Un Suveran are datorii foarte mari către poporul care i-a încredinţat destinele sale, dar puterea lui este îngrădită şi nimeni nu trebuie să observe cu mai multă sfinţenie Constituţia şi legile, lucrând cu încredere şi în acord cu sfetnicii săi. Nu uita că ei au o sarcină grea, că asupra lor cade răspunderea actelor Suveranului. Mereu la strajă, un Suveran trebuie să vegheze cu gelozie ca prestigiul Ţării să fie păstrat sus şi neştirbit; însă el nu se poate lipsi de sfaturile consilierilor Tronului, căci ei sunt organul de transmitere al păsurilor, al aspiraţiunilor şi al voinţei poporului. A le cunoaşte, a le împărtăşi şi a se identifica cu ele, este una din cele mai înalte datorii ale unui Suveran. Tu, iubite Carol, vei avea poate o sarcină mai uşoară decât a acelora care au muncit şi muncesc înaintea ta şi a căror inimă a bătut şi bate aşa de tare pentru neamul românesc. Eşti iubit de popor, păstrează dragostea ce-ţi poartă; dar în toate actele tale nu uita niciodată că mai lesne se pierde decât se câştigă iubirea şi încrederea unui popor.


Ferdinand, Bucureşti, 4 Octomvrie 1915.




Sursa text și foto: istorie-pe-scurt.ro