Sinaxar 12 noiembrie 2015 Prăznuim un sfânt român ajuns de la Regimentul de graniţă în calendare

Sfântul Atanasie Todoran s-a născut în Bichigiu, sat de pe Valea Salautei, într-o familie de ţărani liberi, înrudit cu strămoşii poetului George Coşbuc.

Se pare că încă din tinereţe a făcut parte dintr-un regiment care era aşezat undeva lângă Viena şi, tot amânându-i-se eliberarea, a dezertat şi s-a întors acasă. Urmărit de oamenii împărăţiei, s-a refugiat în Munţii Ţibleşului, în Maramureş şi în Ţară Chioarului.
Pentru vechea dezertare, a fost închis câţiva ani în Turnul Dogarilor din cetatea Bistriţei. După ce a fost eliberat, s-a întors la Bichigiu. Neexistând preot ortodox în sat, s-a opus cu îndârjire împărtăşirii fiului sau cu azimă, precum şi spovedirii lui de către un preot unit. Menţionăm că şi-a îngropat băiatul în ritul credinţei strămoşeşti.

În anii 1761-1762 a tratat cu guvernul din Viena, alături de alţi fruntaşi, militarizarea a 21 de comune de pe Valea Bichigiului, Salautei şi Someşului Mare. El a cerut că prin înfiinţarea regimentului de graniţa, românii să nu fie siliţi să-şi lepede credinţă, căci de decenii ortodocşii transilvăneni se confruntau cu impunerea, aproape pe orice cale, a credinţei unite.
Atanasie şi-a dat seama că nu s-a ţinut seama de dorinţa românilor şi a început să se opună pe faţă procesului de militarizare. Năsăudenii vedeau limpede că sistemul grăniceresc urmarea să-i convertească la catolicism.

La 10 mai 1763, la Salva, pe platoul numit "La mocirla", era organizată sfinţirea drapelelor de luptă şi depunerea jurământului de către nouă companii ale Regimentului de graniţă nou înfiinţat. Generalul Bukow, trimis de Curtea din Viena să urmărească şi să impulsioneze în Ardeal trecerea la catolicism, a venit să primească jurământul grănicerilor năsăudeni şi să le sfinţească steagul.
Când militarii erau pregătiţi pentru depunerea jurământului, în faţă a ieşit, călare, "moş Tănase Todoran", în vârstă de 104 ani, şi le-a rostit grănicerilor o cuvântare. Printre altele le spunea: "De doi ani noi suntem grăniceri şi carte n-am primit de la înalta împărăteasa că suntem oameni liberi!... şi apoi aşa nu vom purta armele, că sfânta credinţă să ne-o batjocorească! Jos armele!".

Soldaţii care urmau să depună jurământ de credinţă faţă de Viena au trecut de partea lui Atanasie aruncând armele jos, în semn de protest şi nesupunere.
La scurt timp după aceea, s-au făcut cercetări pentru că vinovaţii să fie pedepsiţi.

La 12 noiembrie 1763, pe acelaşi platou din Salva a avut loc execuţia celor găsiţi vinovaţi de revoltă din luna mai. Atanasie Todoran a fost frânt cu roată de sus în jos, iar capul i-a fost legat de o roată, "pentru că i-a reţinut pe oameni de la unire şi de la înrolarea în statutul militar grăniceresc..." - după cum se arată în sentinţa de condamnare.
Împreună cu Atanasie au fost martirizaţi prin spânzurare, "pentru aceeaşi vină", Vasile Dumitru din Mocod, Grigore Manu din Zagra şi Vasile Oichi din Telciu, alte nouăsprezece persoane fiind supuse bătăilor cu vergi; mulţi dintre cei bătuţi au murit sub lovituri.
Sursa: CrestinOrtodox.ro