Amorțirea conștientă



Amorțirea conștientă”

Când te confrunți cu emoțiile tale cele mai profunde, când dai la o parte toate ”cârjele” și mecanismele de consolare folosite de o viață, lucrurile încep să devină destul de dificile.

Pentru că intenția procesului nu este să ”scoatem” și îndepărtăm cu orice preț ”emoțiile negative”, să le lăsăm doar pe cele pozitive și să fim ”fericiți până la adânci bătrâneți”.

Intenția procesului de vindecare este CUNOAȘTEREA DE SINE, cu bune și rele, cu vibrații joase și vibrații înalte, cu lumină și umbre.

Confruntarea emoțiilor dificile, ce au rădăcini adânci și profunde în copilăria mică și în adolescență nu este o sarcină ușoară

Toți cei care fac schimbările alimentare observă aceste realități.

Și pentru că nu le înțeleg și ele sunt foarte neconfortabile, oamenii se refugiază de multe ori în vechile tipare, ce i-au ajutat să supraviețuiască până în prezent.

Foarte multe dintre emoțiile născute și crescute în copilărie nu sunt deloc plăcute: furia, frustrarea, nemulțumirea, iritarea, neputința, neajutorarea, tristețea, mâhnirea, depresia, disperarea.

Și n-am numit decât vreo câteva dintre ele. Pentru că sunt mult mai multe.

În copilărie, chiar și în adolescență, eram prea mici și mult prea nepregătiți să înfruntăm aceste stări emoționale.

Părinții noștri, complet nepregătiți să crească copii puternici emoționali, nu au știut să ne susțină deloc. Pentru că nici ei n-au știut și n-au putut.

Când trăiam o emoție vibrațional neplăcută (când urlam de durere sau de furie), părinții căutau mijloacele cunoscute de ei, pentru a o neutraliza și îndepărta.

Unii părinți ne cumpărau jucării, cărți, lucruri sau ne promiteau fel și fel de recompense materiale.

Alți părinți ne aduceau rapid ceva să ne înfunde gura (mâncare, băutură, acadele, bomboane etc)

Au existat suficienți părinți care puneau mâna pe curea, băț sau bici și loveau micul corp fizic, neajutorat și neputincios, încercând să ”exorcizeze” acele emoții, în stilul familiar al inchiziției din Evul Mediu.

Fiecare părinte, după cum a fost la rândul lui crescut și învățat.

Ce n-a făcut niciun părinte, cu niciunul dintre noi, n-a fost să ne permită să avem emoțiile respective și să ne ”conțină” spațiul, să le putem elibera (adică, realmente să stea lângă noi și să permită procesul să se producă, oricât ar fi durat acesta și oriunde s-ar fi produs), iar la final, să ne spună că tot ce s-a întâmplat a fost normal și natural.

Să ne explice în cuvinte simple, pe înțelesul nostru, că am eliberat o energie din corpul fizic, care a vrut să iasă în acel fel.

Și că este în regulă cu ce s-a întâmplat, că face parte din viața omenească, că putem să preluăm sau să dezvoltăm în interiorul nostru astfel de trăiri.

Asta nu ne face să fim mai buni sau mai răi, ci se întâmplă PENTRU CĂ SUNTEM OAMENI.

Și acel părinte înțelept ne-ar fi putut spune că pe măsură ce înțelegem și cunoaștem mai bine acest tip de emoții interioare, vom găsi alte modalități de eliberare a lor, care să fie mai rapide, mai eficiente și mai puțin agresive pentru cei din jurul nostru și lumea în care ne aflăm.

Da, în copilărie nu am fost în stare să ne confruntăm cu emoțiile vibrațional puternice, pentru că nu am fi făcut față fără ajutor și mult sprijin și nu l-am avut.

Dar acum, ca adulți maturi, ca oameni trecuți prin multe suferințe și experiențe și supraviețuitori ai propriilor noastre prăpăstii interioare, suntem în stare să o facem.

De aceea, ne și începem procesele de vindecare atunci când simțim că suntem pregătiți să ne înfruntăm demonii interiori (este un termen mai dur, dar l-am folosit pentru că asta este percepția multora dintre noi cu privire la umbrele și emoțiile dificile din noi).

Cu fiecare pas pe care îl facem în curățenia interioară, eliberăm nu doar mizerie fizică, din intestine și din întregul corp, ci și emoții stocate și blocate în diferite părți ale corpului, precum și condiționări și convingeri mentale, ce ne împiedică starea de liniște și relaxare.

O să mă folosesc pe mine, ca exemplu, pentru a vă face mai clare lucrurile.

Și voi folosi emoția mea ”tip monstru interior” (dar poate fi oricare alta).

M-am confruntat de multe ori cu propria mea frică, și de fiecare dată am fugit de înfruntare.

FRICA este pentru mine o stare atât de copleșitoare, atât de puternică, atât de fizică uneori (slăbiciune, până la leșin!), încât tot ce pot face este să fug de ea.

Fuga cea mai la îndemână este ÎN MÂNCARE.

Dar am descoperit și FUGA ÎN MUNCĂ, sau fuga în diferite ocupații ”lăudate” de social (citit cărți sau făcut diferite studii, muncă excesivă și servirea celorlalți, mers la cursuri și învățat deprinderi noi etc);

Fuga în filme, Internet și spectacole;

Fuga în exerciții de sport obsesive (mers la sala de fitness, la yoga sau Pilates, la Tai-chi sau Qi-gong)

Fuga în diferite ocupații artistice: pictură, desen, modelaj, creat obiecte, muzică, dans, cântece.

Le-am încercat pe toate.

Și am descoperit de ce n-am obținut satisfacție în niciunul dintre drumurile începute, și multe rămase neterminate.

Pentru că MOTIVAȚIA realizării drumului a fost doar EVITAREA de a mă confrunta cu propria FRICĂ.

O să mă întrebați DE CE ÎMI ESTE FRICĂ?

Probabil că răspunsul cel mai onest este că mi-e frică DE FRICĂ.

Realmente de senzația care apare atunci când mi-e frică, de ceea ce simt în corpul meu, cum îmi bate inima, cum respir superficial, cum mi se contractă spatele, mi se înmoaie tot corpul, capul vâjâie, apare slăbiciunea tip leșin, mă trec transpirații reci și apare iminenta senzație că dacă nu fac ceva, ACUM, voi muri!

Ani de zile m-am ascuns în explicații tip FRICA DE MOARTE, frica de singurătate, frica de abandon (să nu fiu părăsită), frica de durere, frica de boală, frica de suferință, frica de cancer, frica de viitor, frica de sărăcie, frica de neputință, frica să nu mor de foame, frică de sufocare (să rămân fără aer), frica de microbi, frica de ridicol (să nu râdă ceilalți de mine), frica să nu mi se spună că sunt rea, frica de a nu fi ceva ”în neregulă” cu mine și multe multe alte circumstanțe ale ”fricii”. Toate nefiind decât mentalizări și tentative ridicole de a pune în cuvinte o trăire foarte neconfortabilă.

O senzație de final, de sfârșit, de ”gata” și eu nu pot face absolut nimic!

Dar recent am realizat că frica cea mai mare pe care o am este FRICA DE FRICĂ.

De trăirea pe care o am când mi-e teamă de ceva.

Trăirea în sine este cea care mă sperie cel mai tare.

FRICILE au apărut mult la suprafață, în timpul ultimelor luni în care am intensificat și aprofundat detoxifierile.

Și m-au făcut de fiecare dată să abandonez procesul început, pentru că nu am găsit putere să le înfrunt.

Desigur că nu au fost doar fricile, ci multe alte emoții care s-au bulucit către exterior, făcând procesul să fie destul de interesant și provocator.

Și am folosit un mecanism deliberat, pe care recent l-am conștientizat și doresc să-l împărtășesc cu toată lumea și care se cheamă ”amorțire conștientă” a emoțiilor indezirabile, în cazul meu a fricii.

Am ales să am la îndemână, mai tot timpul, 2 sau 3 mecanisme de ”amorțire conștientă” a emoțiilor dificile, pentru atunci când apar și simt că nu am resurse (energetice, timp, disponibilitate) să le confrunt.

Mi-am trecut încă o dată în revistă posibilitățile de ”amorțire” conștientă:

Cu mâncare,

Cu muncă

Cu filme

Cu internet

Cu cărți

Cu spectacole

Cu sport

Cu artă (muzică, desen, creație etc)

Călătorind

Și am ales să folosesc, de câte ori este nevoie, cele mai ”sănătoase” opțiuni de ”amorțire conștientă”.

OK, mâncarea rămâne pe primul loc, în orice top aș folosi (cel puțin pentru mine). Dar măcar să fie mâncare cât mai curată (cât mai bio), cât mai puțin solicitantă pentru corp (în gama vegan, aleasă de mine, dar ar fi putut fi și altceva; partenerul meu alege uneori carnea / peștele, dar când o face, încearcă să o asocieze cu legume / salate cât mai mult).

Și să-mi facă cea mai mare plăcere, dintre toate (de 4-5 ani testez fructele, legumele cu care mă simt cel mai bine și care au fost și rămas favoritele mele de-a lungul vieții).

Și când am nevoie de o ”amorțire” conștientă, procedez astfel:

– îmi fac un bol imens de salată, în care pun componentele mele favorite (castraveții, ardeii roșii, roșiile cherry, ceva dulce tip mango / kaki / măr ras / pomelo sau piersică și mirodenii (sumac, pătrunjel, mărar, oregano, turmaric și puțin praz, ceapă verde sau usturoi).

Și consum acest bol imens de salată, până mă umflu toată, având asigurate ore bune de ”amorțeală emoțională”

– uneori, mănânc anumite fructe (pepene, sau cireșe, sau struguri) în cantitate atât de mare, încât efectul de ”amorțire” apare și datorită lor (cu riscul afectării ficatului datorită cantității mari de fructoză). Sau consum amestecuri de fructe – tip blend-uri – sub formă de smoothie sau înghețată ”raw”, dar tot așa, în cantități mult mai mari decât am nevoie sau mă simt confortabil.

– sau merg la un restaurant raw-vegan și iau ”bunătăți” cu care mă îndop, până apare senzația de greață (destul de repede, din păcat!, întrucât grasimile și proteinele sunt în cantitate imensă).

Se pare că ”umplerea peste măsură” a stomacului și starea de ”supra-sațietate” (uneori până la greață fizică) este ceva care se conectează în corpul meu cu ”amorțirea emoțională”.

Corpul este atât de preocupat să facă față ”inundației” create deliberat de mine, în planul fizic, încât eliberarea emoțională și confruntarea de care mă temeam nu mai poate avea loc.

Alteori, când sunt plecată sau nu am la dispoziție suficientă mâncare să mă ”amorțesc” cu ea, pot să recurg la sport (yoga, tai-chi) și să fac 1-2 ore de mișcare; mă simt mai bine chiar după primele 5-10 minute, așa încât, sunt foarte fericită că ”fac ceva sănătos pentru mine”.

Și realmente ”face ceva sănătos”, singura problemă este faptul că folosesc acest ”ceva sănătos” ca pe o scuză să nu înfrunt emoția ce dorește să fie văzută, înțeleasă și mai ales, acceptată.

Sau mă apuc și lucrez ceva (mereu am ”în lucru” cărțile, articolele mele sau alte materiale), traduc ceva, conspectez ceva.

Ori mă uit la un film spiritual, urmăresc un documentar ce doream să-l văd de mult, dar l-am pus la ”așteptare”, îmi vizionez webinarele sau cursurile profesionale și tot așa.

Chiar și o călătorie scurtă, făcută sub un pretext ridicol (mă duc să vizitez pe cineva sau să-mi fac de lucru undeva la munte sau în alt oraș, accept să predau la un curs sau aleg să fiu cursant la alt curs etc) reprezintă alte mecanisme ”de evitare” pe care le-am descoperit în comportamentul meu.

Am realizat, de curând, că stările emoționale neplăcute sunt PĂRȚI DIN NOI PE CARE LE-AM REFUZAT TOATĂ VIAȚA.

Ca și cum în interiorul nostru ar exista o întreagă mahala de oameni dintr-o castă inferioară, pe care nu i-am lăsat niciodată să vină în cartierele elegante și frumoase, bine întreținute și curățate, ale orașului care este FIINȚA (și corpul) ce sunt.

Și acești oameni vor încerca mereu, de câte ori au ocazia, să iasă din mahala și să vină către restul oamenilor din oraș.

Pentru că știu că și ei sunt o parte din populația orașului.

Și orice parte din mine are nevoie să fie CONȘTIENTIZATĂ, CUNOSCUTĂ așa cum este (nu așa cum doresc ceilalți să mi-o prezinte sau cum mi-o imaginez eu că este) și mai ales ACCEPTATĂ.

Abia după aceea poate fi


Ti-a placut articolul?




Nume:

Email:

Comentariu*:

Articole asemanatoare

Centrulnatura.ro Femeile puternice și echilibrate

07 Jul 2022 1991

Centrulnatura.ro Puterea cuvintelor

04 Jul 2022 2016

Centrulnatura.ro Puterea cuvintelor. Trăim într-o lume de energie

28 Jun 2022 1581

Centrulnatura.ro Puterea vindecătoare a apei

22 Jun 2022 1503

Centrulnatura.ro Informație, nu medicație

16 Jun 2022 1407

Centrul Natura Pili reprezintă o altă sursă importantă de grăsimi sănătoase și echilibrate

04 Jun 2022 1664

Centrulnatura.ro Vindecarea înseamnă dezvățare

31 May 2022 1876

Centrulnatura.ro Să redevenim noi înșine

19 May 2022 1964

Consumul de grăsimi și posibilitatea îndepărtării acestora

16 May 2022 2257

Centrulnatura.ro Problema de sănătate numărul 1 a prezentului

13 May 2022 2142

Centrulnatura.ro Puterea cuvintelor

11 May 2022 1791

Centrulnatura.ro Pofta de zahăr poate fi un mecanism necesar de apărare

10 May 2022 1905

Centrulnatura.ro Ce sunt atacurile de panică și cum le putem trata

07 May 2022 2706

Centrulnatura.ro Despre boală, mâncare gătită și medicamente

04 May 2022 2105

Centrulnatura.ro Mărturii despre dieta de detoxifiere

28 Apr 2022 2401