centrulnatura.ro EVOLUȚIA VINDECĂRII

De curând am fost la un seminar în care s-a discutat foarte mult despre ”vindecare” și ce înseamnă aceasta, pentru fiecare dintre noi.

Am realizat că suntem unici și avem definiții diferite, deși aparent discutăm despre aceeași temă.

Vindecarea are o conotație diferită în diferite momente ale călătoriei noastre prin viață.

Dacă la un moment dat dorim doar să scăpăm de niște disconforturi, dureri și neplăceri, în timp începem să vedem drept ”vindecarea” drept o armonizare a întregii noastre existențe, nu doar a corpului fizic.

Există mai multe etape prin care trece procesul de vindecare și m-am gândit să vi le prezint rezumativ, pentru a vă ajuta să înțelegeți momentul în care vă aflați cei mai mulți dintre voi.

Și pentru mine a fost util să le văd așa prezentate, să realizez că experiența este oarecum asemănătoare pentru noi toți (deși pentru fiecare dintre noi, drumul este unic și singular).

Așadar, există 4 etape prin care trecem cu toții, în drumul nostru spre vindecare:

1) CONȘTIENTIZAREA NEVOII DE VINDECARE

Această primă etapă apare atunci când încep disconforturi sau dureri fizice, dificultăți emoționale, mentale sau relaționale sau dificultăți de orice fel în viață.

Suntem în această etapă atunci când:


– nu ne mai place nimic din ce facem

– suntem continuu nemulțumiți și iritați, chiar și de vechile obiceiuri, care înainte ne păreau agreabile

– a dispărut pasiunea și entuziasmul

– ne plicitsesc aceleași rutine, aceleași ocupații, aceleași relații, aceleași vorbe

– nimic din viața noastră nu ne mai trezește interes

– ne trezim zilnic cu lipsă de chef, abia tragem de noi să ne îndeplinim activitatea zilnică

– apar dureri fizice, stări de slăbiciune, neputință și dificultate în realizarea sarcinilor obișnuite

Toate aceste simptome par îngrijorătoare – dar ele sunt doar CHEMAREA VIEȚII DE A NE BUCURA MAI MULT DE EA – de a beneficia mai mult de ea.

Viața nostră încearcă să ne spună că ESTE MULT MAI MULT DECÂT CEEA CE TRĂIM NOI ÎN ACEL MOMENT și că este nevoie de o zguduială, de o mică ”criză” să ne putem dezmorți din ceea ce trăim și să vedem dincolo de zona noastră e confort.

În acest moment, viața spune că suntem pregătiți să intrăm în contact cu ”mai mult” din noi înșine.

Dacă nu-i dăm atenție – simptomele se intensifică și se agravează, până încep să apară incidente, accidente, boli grave.

Forța vitală ia conducerea și ne îndreaptă către evoluție sau distrucție, nu mai este o altă opțiune.

Cei mai mulți dintre noi rămânem blocați la acest nivel mult timp, prea speriați să începem schimbările și presați de socialul din jur să nu modificăm nimic.

Mulți oameni aleg să moară la acest nivel.

Preferă să rămână aici, să facă un cancer și să părăsească corpul fizic, decât să facă efortul (mare) pe care îl presupun schimbarea / vindecarea.

Alții găsesc puterea să înceapă schimbările, să modifice multe în viața lor, dieta, relațiile, serviciul, modul de gândire etc etc.

Dar următoarea etapă ce urmează este:

2) PERIOADA DE CONFUZIE

Odată ce ai început schimbările, speranța (și așteptările interioare) sunt să existe cât mai repede stare de bine (doar fac o mulțime de lucruri ”bune”, nu-i așa?).

Singura problemă este că ”vechiul Eu„ și vechile obiceiuri încă sunt puternice, iar ”noul Eu” și noile obiceiuri nu sunt atât de exersate încât să devină automate.

Așa încât, trecem repetat de la unul la altul – de la mâncat sănătos, la mâncat aiurea (copleșiți de pofte și de presiunea celor din jur), de la stil de viață sănătos, cu mișcare în aer liber și odihnă noaptea – la socializare cu stat la mese, în camere pline de fum de țigară (tot la presiunea celorlalți) și multe altele.

Noul stil de viață este ca un bebeluș mic și vulnerabil, ce trebuie ocrotit și sprijinit continuu, altfel nu poate supraviețui la presiunea mediului și la vechiul stil de viață, cu greutatea lui copleșitoare.

Așa încât, perioada este de MARE CONFUZIE.

În loc să ne simțim mai bine, toate schimbările ne aduc ȘI MAI MULTE SUFERINȚE. Nu vrem să ne simțim diferiți de ceilalți, dar devenim diferiți când alegerile noastre sunt diferite.

Ce ne face bine?

Ce ne face rău?

Sunt întrebări ce ne bântuie continuu – alături de vinovăție, de auto-blamare și de veșnica lipsă de încredere, cultivată cu drag de sistemul școlar și cel de sănătate. Pentru că aceste sisteme ne aduc ”autorități” ce ne spun ce ar trebui să simțim și să gândim în interiorul corpului / minții noastre – ca și cum am fi niște incapabili și neputincioși.

În loc să ne întărească încrederea în Inteligența Înăscută a corpului și în Lumina Divină interioară, sistemele sociale ne țin într-o stare de inferioritate menită să ne transforme în roboți și servitori ai sistemelor.

Iar această neîncredere în propriile puteri este cea care ne ține mult timp în starea de confuzie, în tranziția spre propria vindecare.

Aici avem nevoie de mult sprijin emoțional, de o persoană de încredere sau un grup de sprijin, pe care să ne putem baza în cele mai dificile momente.

Dacă suntem suficient de puternici, reușim să rezistăm și de unii singuri și la un moment dat se produce:

3) MOMENTUL DE ”AHA” – REVELAȚIA

Oricine dintre noi are un moment / o perioadă în care vede dincolo de confuzie.

Este momentul în care noul comportament și noile obiceiuri devin suficient de puternice, cât să permită un fel de salt calitativ la toate nivelele.

Este momentul în care știm că nu ne mai putem întoarce la vechile obiceiuri și comportamente și că drumul înainte este singura (și cea mai bună) opțiune disponibilă pentru noi.

Este momentul în care ne contactăm alte părți  / însușiri din noi, pe care le-am antrenat și exersat, devinind mature și funcționale.

Aha! EU SUNT ÎN STARE SĂ FIU AȘA – SAU SĂ FAC AȘA!

Ce minunăție!

Dar povestea nu se termină aici, pentru că urmează:

4) PERIOADA DE INTEGRARE

Noul obicei, noul comportament, noul eu, noile achiziții trebuie integrate în viața noastră. Durează ceva timp până devin o parte din noi, noul nostru ”automatism”.

Ne vom izibi de cei din jur, care se raportează la noi prin lentilele vechiului nostru eu. În special cei dragi, părinții, partenerii, frații, prietenii vechi – tot așteaptă să fim ”vechiul” eu – cu vechile comportamente și plăceri și fac tot ce le stă în puteri să nu ne schimbăm.

(”eu știam că ție îți place să bei….de ce nu mai bei cu noi?”)

Integrarea este la fel de provocatoare ca toate celelalte etape, pentru că noul eu are nevoie de loc pentru a se manifesta și a se maturiza.

Este important să înțelegeți că orice proces de vindecare, care implică un proces de schimbare, va trece prin aceste 4 etape.

Este util să știți acest lucru pentru a onora procesul prin care treceți.

Este în regulă să fiți confuzi, este în regulă să nu știți ce aveți de făcut și este în regulă să vă simțiți în orice fel, să resimțiți orice fel de emoție.

Și mai ales, de câte ori apar simptome noi, este în regulă să acceptați că sunt și să aveți încredere că ele sunt aici pentru evoluția noastră.

Recunoașteți etapele și permiteți-le să se întâmple

Pășiți prin viață înțelegând CĂ VIAȚA NE SUSȚINE.

Procesul de vindecare este un PROCES DE ÎNCREDERE ÎN VIAȚĂ.

Aceeeași energie care susține stelele pe cer se află și în interiorul nostru, susținând viața din corpurile noastre.

CE MINUNE!

Pe măsură ce ne maturizăm, avem ÎNCREDERE în proces.

Fiecare are timpul lui și perioada lui de timp pentru acest lucru.

Ne ”coacem” în perioade diferite de timp, nu ne putem compara unii cu alții.

Fiecare dintre noi își găsește propria cale, propria viteză, propriile experiențe și propriile ”momente potrivite”.

Tot ce pot să vă spun este că evoluția se întâmplă, indiferent ce gândim și simțim noi. Pentru că VIAȚA CURGE CONTINUU.

Vă doresc o săptămână minunată, de liniște interioară și contemplare.

 

Cu iubire, tuturor,

Sorina

Ti-a placut articolul?




Nume:

Email:

Comentariu*:

Articole asemanatoare

Nu exista articole asemanatoare.