Daruri de lumină – daruri de iubire



Încă suntem în săptămâna de Sf. Valentin, chiar dacă ziua propriu-zisă a trecut.

Și am realizată că nu avem nevoie de o sărbătoare ”oficială” și mai ales, comercială pentru a sărbători iubirea și pentru a ne aminti că hrana cea mai înalt vibrațională pe careo dorește corpul nostru este iubirea.

Acel ”gol” despre care discutam în perioada care a trecut a început să fie umplut, încetul cu încetul, cu daruri de lumină și de iubire.

Mici atenții, mici simboluri, mici gesturi, cuvinte, îmbrățișări,  priviri sau doar amintiri și retrăiri au adus în fiecare zi și continuă să aducă tot mai multă lumină și iubire.

M-am bucurat de fiecare floare primită, m-am bucurat de fiecare privire luminoasă cu care m-am intersectat aceste zile, m-am bucurat de arome discrete de primăvară și verde proaspăt (a ieșit colțul ghioceilor din iarbă! semn bun, că frigul începe să piardă din putere).

Revelația pe care am avut-o în aceste zile a fost legată de simțul mirosului și de amintiri / emoții.

Mai mult ca niciodată, am realizat cât de legați suntem prin puterea aromelor, a mirosului de trăirile noastre din trecut.

Dacă nu ați contemplat niciodată această conexiune, vă invit să o facem împreună, conștient, în perioada care urmează.

Încercați să vă amintiți diferite circumstanțe din copilărie (preferați-le pe cele plăcute, pentru menținerea unei energii bune) sau din adolescență și retrăiți arome asociate cu acele circumstanțe.

Mirosul de măr cu scorțioară al iernilor, sau mirosul parfumurilor oamenilor sau mirosul din case, ori mirosurile din păduri, din parcuri sau de pe malul mării, dar și mirosurile mâncărurilor sau alimentelor și mirosul obiectelor – toate se amestecă printre emoțiile și amintirile noastre.

În ”rememorarea” spontană ce apare uneori la fiecare dintre noi, ne conectăm de ceva din trecut și brusc, un miros este cel care evocă o întreagă experiență stocată la noi în organism.

Mi s-a întâmplat să trăiesc foarte frecvent în ultimele zile ”reconectări mirosuri / amintiri / emoții” și m-am proiectat pentru câteva secunde în diferite scene ale vieții.

Am retrăit și mirosul de cacao cu lapte (da!) din copilărie, de parcă aș fi băut în acel moment (și pentru că vroiam să maschez gustul la lapte, puneam multă cacao și zahăr, așa că exista o aromă specifică a amestecului) și mi-am amintit de sentimentul de siguranță, de protecție și de recunoștință că eram în casa mea și cineva avea grijă de mine și-mi oferea zilnic ”bunătăți!”.

Dar am retrăit și mirosul de căpșuni consumate prima oară în primăvară, cu entuziasm și maximă plăcere.

Am retrăit mirosul unei pajiști de munte, inclusiv cu izul vag de balegă de vacă (parcă eram la munte și urcam o pantă domoală și însorită, cu o stare de bine și de conexiune cu natura), dar și mirosul de ”spital” și durerea în gât după operația de amigdale.

Încercând să fac pentru susținerea rinichilor diferite combinații de ”fierturi” (tip infuzii sau decoct-uri, adica doar oprite, sau fierte la foc mic, 9-10 minute) am făcut zilnic experimente cu fel și fel de plante, uscate sau proaspete, încercând să-mi observ reacția corpului după consum.

M-am trezit cum savurez ceaiurile cu simțul mirosului și cum le ”consum” cu nesaț cu mult înainte ca să sorb lichidul călduț din cană.

Fiecare zi a testărilor a fost o aventură în lumea aromelor, combinând diferite plante și diferite ingrediente în mod alchimic.

Fiecare plantă a venit cu un dar de iubire și un dar de lumina în corpul meu și am simțit cum prin intermediul focului am primit exact ce cautam: esența plantei, ”spiritul” acesteia, o parte din energia ei.

Și corpul meu exact de asta avea nevoie.

Întotdeauna mi-au plăcut supele / ciorbele, în perioada în care am consumat mâncare gătită.

Și abia acum am descoperit ce-mi plăcea atât de multe la ele – partea de arome, partea de combinație aventuroasă de mirosuri și nuanțe de gust.

Faptul că o viață am mâncat ”deșeuri” (legumele și frunzele  fierte odată cu apa) din supă, considerându-le hrănitoare (actualmente preferând să-mi iau fibrele din fructe și nu din legume) m-a împidicat să savurez cu adevărat minunea ”darului” care pot fi supele din plante: tot un fel de ceaiuri / infuziii din plantele proaspete.

Acum înțeleg de ce foarte mulți copii își ”filtrează” supele la maxim cu furculița sau chiar cu strecurătoare: pentru că ei nu doresc ”reziduuri” și resturi ce încarcă inutil organismul, cu o muncă de împingere de la un capăt în altul prin circa 9-10 metri de tub digestiv.

Copii au nevoie să se hrănească cu partea vibrațională din alimente, cu aromele, mirosurile și cu infuzia din legume.

Am experimentat cu ceaiul din plante proaspete (ce am găsit pe piață, așa cum sunt ele în acest moment): pătrunjel, busuioc, salvie, cimbru, puțin chives, puțin ghimbir și sparanghel (toate aceste plante susțin, într-un fel sau altul rinichii și suprarenalele). Am adăugat puțin morcov ras (pentru gust, efectiv), fenicul semințe (n-am găsit crud și tare mi-ar fi plăcut) și șofran (primit ca dar de iubire de la un suflet minunat, ce m-a vizitat la cabinet zilele trecute).

Și am fiert totul la foc mic, 9-10 minute.

Am obținut o infuzie – ceai / supă – amețitoare ca și combinație, care mi-a adus atâta consolare emoțională și atâta plăcere, într-o seara friguroasă de februarie, încât aproape că mi-au dat lacrimile bucurându-mă de fiecare înghițitură, în care simțeam efectiv dansul dintre arome.

Și am experimentat și cu alte ceaiuri din plante uscate, în care am pus bucățele de fructe uscate (afine, coacăze, merișor), dar și codițe de cireșe și vișine și foarte puțin cardamon.

Este uimitor cum o cantitate minusculă dintr-o plantă reușește să echilibreze o combinație de mirosuri și să creeze o sinfonie olfactivă.

Cine a spus că preparea ceaiurilor medicinale este plictisitoare iar consumul lor o reală corvoadă?

Probabil că și eu am crezut acest lucru înainte, și mult timp procesul a fost o rutină de pus plantă uscată în apa clocotită și atât.

Și când am realizat ce dar uriaș de lumină și iubire vine dinspre plante și cum jocul cu arome poate fi dus în mod creativ la alte nivele, mi-am umplut un gol imens.

Ceaiul meu renal poate să fie făcut în fiecare zi, în alt fel, folosind orice fel de combinație simt că-mi este utilă în acel moment. Nu folosind doar plicurile cu plante uscate din magazine.

Vă invit să experimentați cu combinații de plante uscate / proaspete și să creeați diferite licori magice pentru serile încă reci de luna februarie.

Le puteti spune supe clare, le puteti spune ceaiuri, le puteti spune ”infuzii” sau ”fierturi” – nu conteaza – ele sunt extacte din plante, ”esența” spiritului acestora.

Energie pură. Doar lichidul strecurat, fără nimic altceva.

Folosiți orice vă atrage, orice simțiti că rezonează cu nevoia din acel moment.

Toate plantele sunt ”medicinale”, chiar și cele pe care le considerăm ”alimente” sau mirodenii.

Fiecare plantă ajută o parte din corpul nostru, susține, stimulează sau echilibrează o anumită funcție sau vine cu o energie vindecătoare.

În această perioadă a anului, fructele și legumele crude nu mai sunt de bună calitate și multă lume se simte flămândă și dezenergizată, căutând susținere în ”stimulenți” precum carnea, dulciurile (zahărul), cafeaua, țigările sau băuturi acidulate.

Infuziile din plante, sub formă de ceaiuri și supe (sau combinații, de ce nu?), creative și schimbate continuu pot reprezenta o susținere neașteptată și binefăcătoare.

Îmi voi continua experiențele și vă aștept alături de mine, să facem un pic de alchimie în bucătărie, inventând și creeind ”rețete” de ”fierturi” cu arome îmbătătoare și satisfăcătoare pentru energia corpului.

Spiritul plantelor a fost călăuza mea în umplerea ”golului” creat în ultimele săptămâni.

Flori frumoase, mirodenii, ierburi vindecătoare, ceaiuri aromate și tincturi magice și-au găsit drum către mine, zi de zi.

Alături de plante, au venit îngerii vindecători sub toate formele și toate aspectele, de la copii cu priviri de lumină, până la doamne cu inimă de iubire și persoane necunoscute cu gesturi de amabilitate sau cuvinte bune, adresate cu blândețe.

Am fost copleșită de această nouă abundență din viața mea.

Cu recunoștință apreciez la maxim tot ce se întâmplă și modul în care Universul mă ghidează pe drum.

Cu fiecare nouă revelație și descoperire a infinitei abundențe a Lumii în care trăim mă bucur că exist în acest moment, acum.

Și vă transmit tuturor din toată starea mea de admirație și reverie în fața frumuseții ce ne înconjoară.

Viața înseamnă lumină și iubire.

Suntem în viață, deci lumina și iubirea care suntem este acum, aici, disponbilă fiecăruia dintre noi.

Câte daruri putem primi când observăm detaliile delicate ale lumii!

 

Vă doresc să petreceți zile înmiresmate și magice, alături de plante și îngeri,

Cu iubire, tuturor,

Sorina

http://www.centrulnatura.ro/daruri-de-lumina-daruri-de-iubire/


Ti-a placut articolul?




Nume:

Email:

Comentariu*:

Articole asemanatoare

Centrulnatura.ro Femeile puternice și echilibrate

07 Jul 2022 1993

Centrulnatura.ro Puterea cuvintelor

04 Jul 2022 2016

Centrulnatura.ro Puterea cuvintelor. Trăim într-o lume de energie

28 Jun 2022 1583

Centrulnatura.ro Puterea vindecătoare a apei

22 Jun 2022 1503

Centrulnatura.ro Informație, nu medicație

16 Jun 2022 1408

Centrul Natura Pili reprezintă o altă sursă importantă de grăsimi sănătoase și echilibrate

04 Jun 2022 1667

Centrulnatura.ro Vindecarea înseamnă dezvățare

31 May 2022 1876

Centrulnatura.ro Să redevenim noi înșine

19 May 2022 1964

Consumul de grăsimi și posibilitatea îndepărtării acestora

16 May 2022 2258

Centrulnatura.ro Problema de sănătate numărul 1 a prezentului

13 May 2022 2142

Centrulnatura.ro Puterea cuvintelor

11 May 2022 1791

Centrulnatura.ro Pofta de zahăr poate fi un mecanism necesar de apărare

10 May 2022 1905

Centrulnatura.ro Ce sunt atacurile de panică și cum le putem trata

07 May 2022 2706

Centrulnatura.ro Despre boală, mâncare gătită și medicamente

04 May 2022 2105

Centrulnatura.ro Mărturii despre dieta de detoxifiere

28 Apr 2022 2401