Lumea poeziilor Lucian Blaga - Andante

cu libertăţi imaginare ne-ngânăm.
Mai stau de pază ca în flăcări, stau ca săbii
severii plopi pe lângă drumul ce-l umblăm.

 

Să evadăm din cuviinţă şi din pravili 
îndeamnă câteodat din inimă un glas,
şi din caverna sa, cu grai de-argint, un greier
îndeamnă zi cu zi şi ceas cu ceas.

 

Pe deal, într-o podgorie stropită vânăt,
te-aş duce uneori să ne lovim de soare.
Să ne întâmpine o piersică pe creangă
ca un păcat de aur toamna, pe dogoare.

 

Se-ntâmplă, pentru ochii tăi (ochi de pădure),
să-nchipui uneori o vânătoare-n vis.
Într-un noian de frunze roşii, de odihnă,
gândesc să-ţi pun sub cap un iepure ucis.

 

Chemări de corn şi goarne pe la vaduri,
din ceas de zori şi până-n ceasurile lunii,
ne ispitesc mereu, spre văi, spre culmi, pe unde
asemenea să devenim sălbăticiunii.

 

Dar totdeauna, iar şi iar, ca săbii plopii
se-mpotrivesc. Suntem învinşii fără lupte
în dureroasa urbe, umbre printre umbre 
de vânători uităm, de soare şi de fructe.

 

Despre Lucian Blaga

 

Născut în anul 1895, lângă Sebeş, Lucian Blaga a fost o personalitate impunătoare a culturii interbelice. Blaga a urmat Liceul „Andrei Şaguna" din Braşov şi cursurile Facultăţii de Teologie din Sibiu şi Oradea, pe care le-a finalizat în anul 1917. De asemenea, la Universitatea din Viena a obţinut titlul de doctor în filosofie, unde a cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu, cea care i-a devenit soţie. În anul 1910, în paginile ziarului „Tribuna“, Lucian Blaga a debutat cu poezia „Pe ţărm“. Prima sa dramă, „Zamolxe“, publicată în ziarul „Voinţa“, a fost premiată de Universitatea din Cluj. În decursul vieţii, a fost redactor la ziarele „Voinţa“ şi „Patria“, precum şi colaborator permanent la publicaţiile „Gândirea“, „Adevărul literar şi artistic“ şi „Cuvântul“.