Sănătate Mesteacănul, „arborele vieţii”, are multiple însuşiri terapeutice

Mesteacănul are multiple însuşiri terapeutice, fapt pentru care a fost denumit „arborele vieţii”. Frunzele de mesteacăn au proprietăţi diuretice, antiseptice, sudorifice, expectorante, decongestive, emenagoge, coleretice, antireumatismale, antiinflamatorii şi uşor hipotensive. Scoarţa acestui arbore are proprietăţi depurative, digestive şi febrifuge.
 
Preparatele din mesteacăn stimulează eliminarea bilei, ajută la dizolvarea calculilor renali, evitându-se astfel edemele renale, umflarea picioarelor şi, în plus, se elimină unele substanţe dăunătoare din corp. Prin efectele antiinflamatorii şi antiseptice, se curăţă tractul renal şi urinar de eventuale toxine sau infecţii bacteriene. Mai mult, acţionează direct prin eliminarea excesului de săruri minerale.
 
Infuzia din frunze de mesteacăn este cel mai bun remediu în tratarea litiazei renale, având efecte de dizolvare a calculilor din rinichi şi din căile urinare. Tinctura preparată din muguri uscaţi de mesteacăn se aplică local sub formă de cataplasme în diferite afecţiuni dermatologice, inclusiv arsuri. Decoctul din frunze de mesteacăn tratează multe afecţiuni ale pielii, precum negi, eczeme, acnee, plăgi, urticarie, dermatite, pete pe obraz.