Constanta de odinioara in imagini
„Vă rugăm să binevoiţi a lua parte la serbările inaugurale, care vor avea loc duminică 13 august curent, când Primăria va da un banchet la băile de la Mamaia, în onoarea Domnilor miniştri sosiţi la aceste serbări (Arhivele statului, fond Primăria Constanţa, dosar 11, 1906, fila 165).
Telegrama poartă anul... 1906. Miniştrii prezenţi la momentul festiv erau M. Vlădescu şi I. Grădişteanu, precum şi episcopul Dunării de Jos.
Aceeaşi dată de 13 august 1906 a rămas scrisă şi pe frontispiciul Pavilionului de băi: „Pe locul acesta de exilu al nefericitului Ovidiu în al XL-lea an de glorioasă domnie a M.S. Regele Carol l şi al XXV an al regalităţii, ridicatu-sau acest aşezământ balnear cu mijloacele comunei Constanţa prin îngrijirea Ministerului Lucrărilor Publice, fiind ministru al Departamentului dl. Ion Grădişteanu, iar primar al comunei dl. Bănescu, după planurile întocmite de arhitectul Elie Radu. 1906, august 13”.
Se pare că data a fost fixată conjunctural. Iniţial, o telegramă trimisă ministrului Cultelor şi Instrucţiunii Publice de către primarul Ion Bănescu dădea ca sigură data de 20 iulie pentru marele eveniment:
Ce motive să fi existat pentru a se amâna momentul atât de mult aşteptat de edilii constănţeni? Poate marea expoziţie naţională de la Bucureşti, care antrenase toate ministerele, dar şi autoritatea locală, poate altă indisponibilitate ministeriabilă.
Sărbătoarea organizată de Primăria Constanţa a fost reprogramată pentru ziua de duminică, 13 august 1906. Banchetul s-a dat în salonul Căilor Ferate Române. Au fost invitaţi speciali prefectul Poliţiei Capitalei, Moruzzi, directorii din Ministerul de Finanţe Filipescu şi Chiriacescu, directorul general al Regiei, Tudor Rădulescu, directorul ziarului L’Independence Roumaine şi directorul ziarului Voinţa Naţională, deputatul Ernest Vârnav, moşierii C. Pariano, Luca Oancea, arhitectul George Mandrea.
Pregătirile sunt minuţioase şi la ele participă întreaga urbe: toţi proprietarii de hoteluri şi restaurante, instituţiile de ordine, proprietarii de birje, tipografii. Pentru programul artistic se deplasează de la Bucureşti corul bărbătesc al Academiei de musică şi artă dramatică (Arhivele statului, fond Primăria Constanţa, dosar 11, 1906, fila 159). Serbarea s-a terminat cu un frumos joc de artificii, sponsorizat de Fabrica de artificii Vulcanul din Bucureşti.
Banchetul a fost dat nu doar pentru băile de la Mamaia, ci şi pentru punerea pietrelor fundamentale la Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, la Şcoala nr. 2 de băieţi şi fete „Principele Carol”, la noul cazino comunal botezat „Regele Carol” şi pentru deschiderea băilor de la Mamaia.
La banchetul din 13 august au participat 200 de persoane, după cum rezultă din factura semnată şi verificată conştiincios de contabilul Primăriei, C. Nicodinescu. Cei 200 de invitaţi au mâncat şi au băut de 13 lei fiecare. S-au consumat 90 de butelii de şampanie Mum Ecstra Dry, dar s-au spart şi 22 de pahare, iar pentru „cele trei călimări de cristal, cu trei etajere tot din cristal care au servit la iscălirea celor trei rânduri de pergamente, cu ocasiunea sărbătorilor inaugurale de la 13 august 1906”, s-au mai plătit din casa comunală 25 de lei (Arhivele statului, fond Primăria Constanţa, dosar 11, 1906, fila 89).
Mai mult, Direcţiunea generală a Căilor Ferate transmitea Primăriei că este bună de plată pentru stricăciunile pricinuite „cu ocazia inaugurării Băilor de la Mamaia şi a banchetului ce a avut loc în salonul nostru din acea localitate”, adică spargerea unor geamuri de la un bufet şi un dulap şi deteriorarea vopselei. Iar nota de plată era însoţită şi de o dojană: „Cât d’odată am onoarea a vă ruga să binevoiţi a dispune ca pe viitor prepuşi Primăriei să nu se mai atingă de mobilierul din staţiunea Mamaia, rămânând ca în cazurile în care aţi fi autorizaţi de a utiliza sala restaurantului pentru baluri, deplasarea mobilierului să se facă de oamenii noştri sub controlul funcţionarilor gării” (Arhivele statului, fond Primăria Constanţa, dosar 11, 1906, fila 270).
Invitaţii au fost transportaţi în 13 trăsuri, altele decât cele în care s-au aflat episcopul Pimen şi clerul care l-a însoţit. Miniştrii - 17 persoane - au fost cazaţi la hotelul Regina, „maison moderne de premier ordre, eclairage electrique, bains dans l’hotel”.
Banchetul a fost urmat de un bal, posibil la 22 august, căci Tipografia Aurora facturează Primăriei costul unor invitaţii pe carton pentru inaugurarea de la 13 august, împreună cu programul serbărilor de inaugurare şi meniul pentru banchetul din 13 august, dar şi invitaţii la Balul Mamaia, fără a fi trecută data. La festivităţile din 13 august au participat şi 20 de ziarişti, cărora li s-a oferit în plus o plimbare cu vaporul. Acestora li s-a organizat un banchet separat, a doua zi, pe 14 august, dovadă altă factură din care rezultă că aceştia au avut parte de un meniu mai diversificat, dar şi de mai multă băutură: 17 litri de vin a câte 1,6 l, o sticlă cu visch, 20 de sticle şampanie, 12 ţuici (Arhivele statului, fond Primăria Constanţa, dosar 11, 1906, fila 277). Printre ei s-au aflat Ioan Costescu şi A. Ranetti, cărora li s-a rezervat o cazare mai luxoasă.
Ministerul de Finanţe aprobă deschiderea unui credit suplimentar de 7.826 de lei din bugetul pe exerciţiul 1906-1907, pentru acoperirea „cheltuielilor făcute în ziua de 13 august a.c. cu ocasiunea inaugurării băilor de la Mamaia şi punerii pietrei fundamentale a unei biserici, a unui local de şcoală şi a cazinului comunal” (Arhivele statului, fond Primăria Constanţa, dosar 11, 1906, fila 290).
La 22 august 1906, la ora 7 seara, se mai consumă un moment festiv. Din Constanţa au plecat două trenuri, unul cu oficialii, celălalt cu mulţimea. Drumul până la Mamaia a durat o oră şi jumătate, ceea ce a determinat pe invidioşii din opoziţie să consemneze în presa momentului: „Pasagerii se dau jos din vagoane, îşi mai desmorţesc picioarele, umblând alăturea, ca pe lângă carul cu boi, ori îşi satisfac unele necesităţi, apoi grăbesc pasul şi prind din urmă trenul care de-abia se mişcă şi gâfâie, ca un pântecos ameninţat de dambla”.
Succesul acestui stabiliment de băi a fost foarte mare de la început, zilnic făceau baie 20, până la 30 de persoane, conform chitanţelor eliberate, ceea ce aduce în bugetul Primăriei o sumă însemnată de bani.
Să mai consemnăm că Elie Radu, al cărui nume apare scris pe frontispiciul Pavilionului de băi, era un inginer român, născut la Botoşani, în 1853. Cu doar trei ani înainte elaborase la Şcoala de Poduri şi Şosele primul curs românesc de probleme edilitare, fusese preşedinte al Societăţii Politehnice. Studiase până la acea dată problema alimentării cu apă a Bucureştiului, rezolvase problemele de alimentare cu apă şi canalizare a oraşelor Sinaia şi Turnu Severin, mai târziu a Sulinei, a Târgoviştei, a Brăilei. Colaborator apropiat al lui Anghel Saligny, el a semnat alături de acesta numeroase lucrări de construcţie de căi ferate, poduri şi sisteme de alimentare cu apă (Dicţionar enciclopedic ilustrat, Cartier, 1999, p. 1629). Profesor universitar, membru de onoare al Academiei Române, Elie Radu va da prin numele său o mare importanţă, de la început, noii staţiuni.
Construirea pavilionului de băi de la Mamaia a fost un subiect extrem de controversat în timpul campaniei electorale. Opoziţia reclama edililor reprezentaţi de primarul Ion Bănescu că s-au consumat banii contribuabililor pentru ca „la o depărtare de 10 chilometri să se înfiinţeze o concurenţă a întregii negustorimi, otelieri, cârciumari, băcani şi comercianţi de toate treptele; s-au parcelat terenuri la Mamaia, s-au vândut locuri de casă, se proiectează construiri de hoteluri, birturi, parcuri şi localuri de petrecere, aşa că se pregăteşte înjghebarea unui oraş nou care va lipsi de foloasele oferite de sezonişti” pe toţi constănţenii. Trei sute cincizeci de mii de lei fuseseră cheltuiţi într-o primă etapă cu micile construcţii de la Mamaia şi grijuliii politicieni ai opoziţiei clamau că aceştia sunt plătiţi din buzunarele cetăţenilor, instigând astfel alegătorii. „Dar chiar dacă băile de la Mamaia ni s-ar fi dat degeaba, totuşi aceasta pentru noi e o pagubă şi o nenorocire prin faptul deplasării intereselor oraşului şi ale locuitorilor săi” (Cuvântul, 1, nr. 36, 29 octombrie 1906, p. 2-3, apud Stoica Lascu, Mărturii de epocă din istoria Doborgei, op. cit.p. 378).
Cu toate acestea, lucrările băilor de la Mamaia au fost cu adevărat o prioritate naţională. Valoarea lucrărilor executate la construcţia băilor Mamaia era, la începutul anului 1906, de 66.580 de lei. Pe adresa Ministerului Lucrărilor Publice Primăria expediază un raport prin care confirmă că arhitectul Petre Antonescu a fost însărcinat să facă planul şi să conducă executarea lucrărilor băilor de la Mamaia, rugând totodată să se returneze planul lucrării, pentru a fi păstrat în arhiva Primăriei. Ion Bănescu îi transmitea ministrului Lucrărilor Publice recunoştinţa şi mulţumirile constănţenilor „pentru tot ce aţi făcut în folosul acestei comune. Fără concursul dvs. nepreţuit şi sprijinul ce ne-aţi dat în chestiunea băilor de la Mamaia nu s-ar fi putut face această monumentală instalaţiune care este fala oraşului şi mândria ţării”.
Arhitectul peisagist E. Redont realizează planurile şi schiţele de transformare a plajei Mamaia în parcuri şi diferite parcelări, conform contractului încheiat cu Primăria din 1905 şi în care era stipulată şi retribuţia sa, destul de însemnată, se pare: 1.500 de lei.
Prima hartă a staţiunii Mamaia este realizată în Franţa, la 15 decembrie 1905, de către Serviciul arhitectură - peisagistică a Primăriei pariziene. Proiectul cuprindea, alături de pavilioane, stabilimente de sănătate, servicii, diverse dependinţe necesare unei staţiuni cu regim autonom.
La sfârşitul lunii mai 1906, E. Redont executa la Paris 1.000 de exemplare de fotografii ale plajei Mamaia cuprinzând stabilimentele de băi şi parcurile proiectate.
Inaugurarea Băilor de la Mamaia. 110 ani de la eveniment (galerie foto)
13 Aug, 2016 00:00
8517
„Vă rugăm să binevoiţi a lua parte la serbările inaugurale, care vor avea loc duminică 13 august curent, când Primăria va da un banchet la băile de la Mamaia, în onoarea Domnilor miniştri sosiţi la aceste serbări (Arhivele statului, fond Primăria Constanţa, dosar 11, 1906, fila 165).Telegrama poartă anul... 1906. Miniştrii prezenţi la momentul festiv erau M. Vlădescu şi I. Grădişteanu, precum şi episcopul Dunării de Jos.
Aceeaşi dată de 13 august 1906 a rămas scrisă şi pe frontispiciul Pavilionului de băi: „Pe locul acesta de exilu al nefericitului Ovidiu în al XL-lea an de glorioasă domnie a M.S. Regele Carol l şi al XXV an al regalităţii, ridicatu-sau acest aşezământ balnear cu mijloacele comunei Constanţa prin îngrijirea Ministerului Lucrărilor Publice, fiind ministru al Departamentului dl. Ion Grădişteanu, iar primar al comunei dl. Bănescu, după planurile întocmite de arhitectul Elie Radu. 1906, august 13”.
Se pare că data a fost fixată conjunctural. Iniţial, o telegramă trimisă ministrului Cultelor şi Instrucţiunii Publice de către primarul Ion Bănescu dădea ca sigură data de 20 iulie pentru marele eveniment:
„Domnule ministru, La 20 iulie curent, Constanţa va sărbători cu toată cinstea şi solemnitatea cuvenită punerea petrei fundamentale a unui sfânt lăcaş de biserică şi a unei şcoale primare de băieţi şi fete. Ridicarea unui nou altar şi a unei şcoale e o adevărată izbândă naţională, căci, sub ocrotirea acestor instituţiuni, s-a format şi a rezistat neamul românesc, făcându-şi loc prin timp şi prin seminţii de-a ajuns până’zilele noastre. Nădăjduim cu cea mai caldă încredere că Domniavoastră care conduceţi cu atâta demnitate ocârmuirea acestor instituţiuni, veţi lua parte la o solemnitate care nu poate decât să vă umple de bucurie. Odată cu biserica şi şcoala se va mai pune şi piatra fundamentală a unui măreţ cazino pe malul mării şi se vor inaugura şi frumoasele instalaţiuni de băi de la Mamaia. Ziua de 20 iulie va rămânea un moment în dezvoltarea oraşului Constanţa” (Arhivele statului, fond Primăria Constanţa, dosar 11, 1906, fila 114).
Ce motive să fi existat pentru a se amâna momentul atât de mult aşteptat de edilii constănţeni? Poate marea expoziţie naţională de la Bucureşti, care antrenase toate ministerele, dar şi autoritatea locală, poate altă indisponibilitate ministeriabilă.
Sărbătoarea organizată de Primăria Constanţa a fost reprogramată pentru ziua de duminică, 13 august 1906. Banchetul s-a dat în salonul Căilor Ferate Române. Au fost invitaţi speciali prefectul Poliţiei Capitalei, Moruzzi, directorii din Ministerul de Finanţe Filipescu şi Chiriacescu, directorul general al Regiei, Tudor Rădulescu, directorul ziarului L’Independence Roumaine şi directorul ziarului Voinţa Naţională, deputatul Ernest Vârnav, moşierii C. Pariano, Luca Oancea, arhitectul George Mandrea.
Pregătirile sunt minuţioase şi la ele participă întreaga urbe: toţi proprietarii de hoteluri şi restaurante, instituţiile de ordine, proprietarii de birje, tipografii. Pentru programul artistic se deplasează de la Bucureşti corul bărbătesc al Academiei de musică şi artă dramatică (Arhivele statului, fond Primăria Constanţa, dosar 11, 1906, fila 159). Serbarea s-a terminat cu un frumos joc de artificii, sponsorizat de Fabrica de artificii Vulcanul din Bucureşti.
Banchetul a fost dat nu doar pentru băile de la Mamaia, ci şi pentru punerea pietrelor fundamentale la Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, la Şcoala nr. 2 de băieţi şi fete „Principele Carol”, la noul cazino comunal botezat „Regele Carol” şi pentru deschiderea băilor de la Mamaia.
La banchetul din 13 august au participat 200 de persoane, după cum rezultă din factura semnată şi verificată conştiincios de contabilul Primăriei, C. Nicodinescu. Cei 200 de invitaţi au mâncat şi au băut de 13 lei fiecare. S-au consumat 90 de butelii de şampanie Mum Ecstra Dry, dar s-au spart şi 22 de pahare, iar pentru „cele trei călimări de cristal, cu trei etajere tot din cristal care au servit la iscălirea celor trei rânduri de pergamente, cu ocasiunea sărbătorilor inaugurale de la 13 august 1906”, s-au mai plătit din casa comunală 25 de lei (Arhivele statului, fond Primăria Constanţa, dosar 11, 1906, fila 89).
Mai mult, Direcţiunea generală a Căilor Ferate transmitea Primăriei că este bună de plată pentru stricăciunile pricinuite „cu ocazia inaugurării Băilor de la Mamaia şi a banchetului ce a avut loc în salonul nostru din acea localitate”, adică spargerea unor geamuri de la un bufet şi un dulap şi deteriorarea vopselei. Iar nota de plată era însoţită şi de o dojană: „Cât d’odată am onoarea a vă ruga să binevoiţi a dispune ca pe viitor prepuşi Primăriei să nu se mai atingă de mobilierul din staţiunea Mamaia, rămânând ca în cazurile în care aţi fi autorizaţi de a utiliza sala restaurantului pentru baluri, deplasarea mobilierului să se facă de oamenii noştri sub controlul funcţionarilor gării” (Arhivele statului, fond Primăria Constanţa, dosar 11, 1906, fila 270).
Invitaţii au fost transportaţi în 13 trăsuri, altele decât cele în care s-au aflat episcopul Pimen şi clerul care l-a însoţit. Miniştrii - 17 persoane - au fost cazaţi la hotelul Regina, „maison moderne de premier ordre, eclairage electrique, bains dans l’hotel”.
Banchetul a fost urmat de un bal, posibil la 22 august, căci Tipografia Aurora facturează Primăriei costul unor invitaţii pe carton pentru inaugurarea de la 13 august, împreună cu programul serbărilor de inaugurare şi meniul pentru banchetul din 13 august, dar şi invitaţii la Balul Mamaia, fără a fi trecută data. La festivităţile din 13 august au participat şi 20 de ziarişti, cărora li s-a oferit în plus o plimbare cu vaporul. Acestora li s-a organizat un banchet separat, a doua zi, pe 14 august, dovadă altă factură din care rezultă că aceştia au avut parte de un meniu mai diversificat, dar şi de mai multă băutură: 17 litri de vin a câte 1,6 l, o sticlă cu visch, 20 de sticle şampanie, 12 ţuici (Arhivele statului, fond Primăria Constanţa, dosar 11, 1906, fila 277). Printre ei s-au aflat Ioan Costescu şi A. Ranetti, cărora li s-a rezervat o cazare mai luxoasă.
Ministerul de Finanţe aprobă deschiderea unui credit suplimentar de 7.826 de lei din bugetul pe exerciţiul 1906-1907, pentru acoperirea „cheltuielilor făcute în ziua de 13 august a.c. cu ocasiunea inaugurării băilor de la Mamaia şi punerii pietrei fundamentale a unei biserici, a unui local de şcoală şi a cazinului comunal” (Arhivele statului, fond Primăria Constanţa, dosar 11, 1906, fila 290).
La 22 august 1906, la ora 7 seara, se mai consumă un moment festiv. Din Constanţa au plecat două trenuri, unul cu oficialii, celălalt cu mulţimea. Drumul până la Mamaia a durat o oră şi jumătate, ceea ce a determinat pe invidioşii din opoziţie să consemneze în presa momentului: „Pasagerii se dau jos din vagoane, îşi mai desmorţesc picioarele, umblând alăturea, ca pe lângă carul cu boi, ori îşi satisfac unele necesităţi, apoi grăbesc pasul şi prind din urmă trenul care de-abia se mişcă şi gâfâie, ca un pântecos ameninţat de dambla”.
Succesul acestui stabiliment de băi a fost foarte mare de la început, zilnic făceau baie 20, până la 30 de persoane, conform chitanţelor eliberate, ceea ce aduce în bugetul Primăriei o sumă însemnată de bani.
Să mai consemnăm că Elie Radu, al cărui nume apare scris pe frontispiciul Pavilionului de băi, era un inginer român, născut la Botoşani, în 1853. Cu doar trei ani înainte elaborase la Şcoala de Poduri şi Şosele primul curs românesc de probleme edilitare, fusese preşedinte al Societăţii Politehnice. Studiase până la acea dată problema alimentării cu apă a Bucureştiului, rezolvase problemele de alimentare cu apă şi canalizare a oraşelor Sinaia şi Turnu Severin, mai târziu a Sulinei, a Târgoviştei, a Brăilei. Colaborator apropiat al lui Anghel Saligny, el a semnat alături de acesta numeroase lucrări de construcţie de căi ferate, poduri şi sisteme de alimentare cu apă (Dicţionar enciclopedic ilustrat, Cartier, 1999, p. 1629). Profesor universitar, membru de onoare al Academiei Române, Elie Radu va da prin numele său o mare importanţă, de la început, noii staţiuni.
Construirea pavilionului de băi de la Mamaia a fost un subiect extrem de controversat în timpul campaniei electorale. Opoziţia reclama edililor reprezentaţi de primarul Ion Bănescu că s-au consumat banii contribuabililor pentru ca „la o depărtare de 10 chilometri să se înfiinţeze o concurenţă a întregii negustorimi, otelieri, cârciumari, băcani şi comercianţi de toate treptele; s-au parcelat terenuri la Mamaia, s-au vândut locuri de casă, se proiectează construiri de hoteluri, birturi, parcuri şi localuri de petrecere, aşa că se pregăteşte înjghebarea unui oraş nou care va lipsi de foloasele oferite de sezonişti” pe toţi constănţenii. Trei sute cincizeci de mii de lei fuseseră cheltuiţi într-o primă etapă cu micile construcţii de la Mamaia şi grijuliii politicieni ai opoziţiei clamau că aceştia sunt plătiţi din buzunarele cetăţenilor, instigând astfel alegătorii. „Dar chiar dacă băile de la Mamaia ni s-ar fi dat degeaba, totuşi aceasta pentru noi e o pagubă şi o nenorocire prin faptul deplasării intereselor oraşului şi ale locuitorilor săi” (Cuvântul, 1, nr. 36, 29 octombrie 1906, p. 2-3, apud Stoica Lascu, Mărturii de epocă din istoria Doborgei, op. cit.p. 378).
Cu toate acestea, lucrările băilor de la Mamaia au fost cu adevărat o prioritate naţională. Valoarea lucrărilor executate la construcţia băilor Mamaia era, la începutul anului 1906, de 66.580 de lei. Pe adresa Ministerului Lucrărilor Publice Primăria expediază un raport prin care confirmă că arhitectul Petre Antonescu a fost însărcinat să facă planul şi să conducă executarea lucrărilor băilor de la Mamaia, rugând totodată să se returneze planul lucrării, pentru a fi păstrat în arhiva Primăriei. Ion Bănescu îi transmitea ministrului Lucrărilor Publice recunoştinţa şi mulţumirile constănţenilor „pentru tot ce aţi făcut în folosul acestei comune. Fără concursul dvs. nepreţuit şi sprijinul ce ne-aţi dat în chestiunea băilor de la Mamaia nu s-ar fi putut face această monumentală instalaţiune care este fala oraşului şi mândria ţării”.
Arhitectul peisagist E. Redont realizează planurile şi schiţele de transformare a plajei Mamaia în parcuri şi diferite parcelări, conform contractului încheiat cu Primăria din 1905 şi în care era stipulată şi retribuţia sa, destul de însemnată, se pare: 1.500 de lei.
Prima hartă a staţiunii Mamaia este realizată în Franţa, la 15 decembrie 1905, de către Serviciul arhitectură - peisagistică a Primăriei pariziene. Proiectul cuprindea, alături de pavilioane, stabilimente de sănătate, servicii, diverse dependinţe necesare unei staţiuni cu regim autonom.
La sfârşitul lunii mai 1906, E. Redont executa la Paris 1.000 de exemplare de fotografii ale plajei Mamaia cuprinzând stabilimentele de băi şi parcurile proiectate.
Ti-a placut articolul?
Articole asemanatoare
Imobiliare Constanța Prodexpert Logistics SA ridică mai multe imobile în zona On Plonge Jr. din Mamaia
21 Apr 2024 527
Razie de amploare a polițiștilor și jandarmilor în județul Constanța! Sute de sancțiuni, aplicate (GALERIE FOTO)
21 Apr 2024 448
Fotoreportaj Constanța Cum arată plajele din Mamaia și Eforie? Imagini din dronă (FOTO+VIDEO)
21 Apr 2024 589
Primăria Constanța „Ovidio Running” a ajuns la a treia ediție. Iată ce restricții de circulație vor fi
19 Apr 2024 391_thumb2.jpg)
Raris SRL furnizează și anul acesta foișoarele de salvamar pentru plaja din Constanța și stațiunea Mamaia (DOCUMENT)
18 Apr 2024 379
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: