04 Sep, 2017 10:35
2199
„E weekend în Palma de Mallorca, și, de pe puntea dunetă a Navei Școală Mircea, se văd avioanele care vin sau pleacă din această zonă, navele de croazieră înțesate de turiști și celelebra catedrală „La Seu”, unul dintre simbolurile orașului; chiar dacă e început de toamnă în calendar, acest lucru pare să nu fie știut și de Soare, care continuă nestingherit să încălzească frumoasa stațiune din Insulele Baleare.”
În Palma de Mallorca, NS Mircea a fost vizitată de contraamiralul de flotilă Kay-Achim Schönbach, comandantul Marineshule Murwik, cel care a vrut să vadă cum s-au descurcat cadeții germani în stagiul de practică pe nava românească.Potrivit comunicatului oficial, „Deja au fost repartizați pe sectoare, învață rolurile pe care le au la întinderea velelor și la brațare, au avut loc şi primele antrenamente în comun de brațare, iar astăzi Mircea și-a întins velele...chiar dacă, doar la țărm. Cadeții germani au putut observa astfel ce se întâmplă când se întind velele și care sunt activitățile pe care trebuie să le execute. Vor urma nouă zile pe mare, timp în care se va naviga și cu vele, se va face școala de rame, se vor face cursuri, lucrări de matelotaj, dar și alte activități specifice practicii la bordul unui velier. Și, cel mai important lucru, toate acestea se vor face deopotrivă, de către cadeții români și germani. La finalul primei etape de pregătire în comun a cadeților la bordul NS Mircea, s-au făcut analize, s-au tras concluzii, astfel încât programul să fie îmbunătățit, schimbările care se impun să fie făcute, tocmai în ideea de a armoniza cât mai bine obiectivele de practică ale cadeților.”
„Am primit un feed-back pozitiv de la cadeții noștri care, râzând, mi-au spus doar că a fost cald în cazarmă. Este normal să fie dificil la început, suntem două culturi diferite, dar suntem parteneri în NATO și trebuie să lucrăm împreună; iar dacă impresiile pe care mi le-au transmis cadeții au fost pozitive, eu sunt mulțumit. M-am întâlnit cu noua serie de cadeți germani cărora le-am spus să vadă cum se lucrează în Marina Română, în ceea ce privește exercițiile de căutare-salvare pe mare, vitalitate, etc. Din păcate, noi nu avem disponibil «Gorch Foch II» pentru a efectua stagiul de practică la bordul său și este foarte important pentru noi să învățăm acum de la voi. Cadeții noștri sunt pentru prima dată pe un velier și le-am spus să stea cât mai mult pe punți, să îi privescă pe colegii români, să asculte și să învețe. Am discutat și cu comandantul navei despre continuarea proiectului aflat acum la început și, într-adevăr, vor trebui făcuți pași înainte. Acum, ne înțelegem unii pe ceilalți. Avem concluziile primei serii de cadeți germani, vom vedea apoi concluziile următoarei serii de cadeți; vom avea apoi impresiile dumneavoastră și ale instructorilor noștri, urmând să știm ce putem face mai bine pe viitor. Pasul următor ar putea fi reprezentat de schimburi de studenți între cele două academii. Fiind o țară latină, pentru dumneavoatră este ușor să învățați limba germană și ar fi o idee bună ca pentru un semestru sau un an să facem acest schimb de cadeți. Pentru această nouă etapă de instruire, am recomandat, pe cât posibil, să fie organizate cât mai multe activități în comun între cadeții germani și cei români: stăm împreună, învățăm împreună, comunicăm împreună - chiar dacă în limba engleză, muncim împreună și ne petrecem timpul împreună.”
„La bordul NS Mircea, pe acest mic oraș plutitor, în acest univers în care comunicarea și încrederea sunt două elemente importante, învățăm să lucrăm în echipă, o echipă care presupune însă existența unei relații de încredere între membrii ei. Încrederea se construiește greu, bazându-se, printre altele, pe respect reciproc, alegeri bune, comunicare și sinceritate. Este important să învățăm aici să fim sinceri, să nu promitem nimic din ceea ce nu putem face și vom avea astfel mai multe de câștigat pe termen lung, fiind catalogați ca serioși și vom dezamăgi cât mai puțini oameni.
Poate că nu este o viață simplă la bordul NS Mircea, unde învățăm cum să fim camarazi, cum să devenim ofițeri de marină, unde învățăm să facem artă din lucrările de matelotaj, unde, în lipsa semnalului la telefonul mobil, trebuie să ne îmbunătățim comunicarea internă, unde avem momente în care... parcă murim câte puțin în fiecare zi și fugim unii de ceilalți, unde avem nevoie de sprijinul unui coleg și tocmai atunci este în serviciu, unde ne bucurăm de un zâmbet sesizat poate doar într-o moleculă de timp, pe care nu o putem dilata. Dar, atunci când realizăm că nu suntem singuri aici, când învăţăm să „convieţuim” împreună - și spațiul limitat ne ajută și ne forțează să facem asta - și să fim constant corecţi unii cu ceilalţi, să ne respectăm și să ne sprijinim atunci când ne-am înţeles reciproc, ne dăm seama de importanța comunicării și a încrederii. Și poate că fiecare ar trebui să privim în jurul nostru, să ne încredem mai mult în cei pentru care reprezentăm ceva. Poate că așa ar fi frumos...”
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: