#Citeşte „Dragostea Corinei“! Publius Ovidius Naso - poezia erotică

Poezia erotică a lui Ovidiu a constituit un eveniment neobişnuit pentru Roma cea solemnă, în care August încerca o restaurare religioasă şi morală. Elegiile de dragoste, în care nu se analizau chinurile unui suflet, dar se dădea cu o uimitoare prospeţime glas tuturor seducţiilor celei mai rafinate vieţi citadine, erau savurate cu nespus nesaţ. Ovidiu a ştiut să proiecteze în formele limpezi ale unei arte înnoitoare imaginea fidelă a lumii contemporane, care nu mai suporta atmosfera austeră întreţinută artificial de împărat, adaptând-o la aspiraţiile ei.
(Nicolae Lascu, „Ovidiu“, 1973, pag. 112)

DRAGOSTEA CORINEI

GLORIE DE POET 

Pizmă amară, de ce-mi arunci vina că-n lene-mi trec anii
Și-a` mele cînturi numeşti doar plăsmuiri de trîndav?
Că prăfuitele oşti nu urmez să culeg biruinţe
Cît bărbăţia mi-e-n toi, după obiceiul străbun.
Că vorbăria din legi n-o depind, ca în sarbede lupte
Glasu-mi punînd la mezat, pricini să apăr în for?
E trecător ce-mi ceri tu; a mea ţintă-i o veşnică faimă,
Voi ca să-mi fie pe glob numele pururi slăvit,
Va vieţui al Meoniei bard cît Tenedos şi Ida,
Și cît în mare-al său val va repezi Simois.
Va vieţui şi Ascreus cît strugurii-n viţă s-or coace,
Cît sub al coasei tăiş darul Cererei-o cădea.
Fiul lui Battus va fi pe tot globul cinstit de asemeni,
Nu prin talent, ci mai mult prin meşteşug strălucit.
Al lui Sofocle cothurn fără moarte va fi şi Aratus
Tot aşa, cît s-or roti luna şi soarele-n slăvi.
Cît va fi sclavul mişel, tatăl aspru, pohoaţa vicleană
Și curtezana cu nuri, fi-va Menandros cîntat.
Ennius cu arta lui simplă şi Accius cu-a lui bărbăţie,
Nu se vor teme de timp numele-acestora-n veci.
Cine nu ştie pe Varron şi-ntîia catargă, pe care
Iason aduse din zări lîna de aur cu el?
A lui Lucreţius înalta cîntare atunci, doar, pieri-va,
Cînd străfunduri de hău lumea se va prăvăli.
Tityr şi-al cîmpului rod şi, cu luptele sale, Eneas
Se vor citi, pe pămînt Roma cît va stăpîni.
Cupidon cît va avea al său arc şi-a sa faclă ca arme,
Armoniosul tău vers fi-va, Tibulle, citit.
Gallus va fi-n răsărit şi-n apus cunoscut va fi Gallus.
Și cunoscută va fi draga-i Lycoris cu el.
Pier, dar, cu vremea şi stînci, şi brăzdarele tari de la pluguri,
Numai cîntările sînt nepieritoare în veac.
Plece-se dar poeziei şi regii, şi-a` lor biruinţe,
Plece-se al Tagului mal cu-aur în undele lui.
 
„Ovidiu. Cele mai frumoase poezii“, Editura Albatros, 1969, pag. 43-44

Citește și:  

#Citeşte „Găteala femeilor în trecut şi astăzi“!: 
Publius Ovidius Naso - „Dresuri pentru faţă“

#Citeşte „Sfaturi către tinere“: 
Publius Ovidius Naso

#Citește „Femei legendare“!: 
Publius Ovidius Naso - „Penelope către Ulise“

#Citește „Arta iubirii“: 
Publius Ovidius Naso - poezia iubirii

#Citește „Tristele“!: 
Publius Ovidius Naso - poezie din exil

#Citeşte „Scrisori din Pont“!: 
Poetul Ovidius, brand al orașului, între adevăruri și legende (galerie foto)