#Citeşte „Găteala femeilor în trecut şi astăzi“! Publius Ovidius Naso - „Dresuri pentru faţă“

Poet atent la detalii, Ovidius surprinde, şi în această poezie, femeia în complexitatea ei, cu ale sale obiceiuri şi „împodobiri“. De-a lungul creaţiilor sale, a exercitat o deosebită influenţă asupra literaturii latine din perioada imediat următoare. Ea s-a manifestat atât prin tehnica versului ovidian, distihul elegiac devenind un model clasic pentru toţi poeţii, cât mai ales prin elementele retorice, care au avut un larg răsunet printre poeţi.
 
(Nicolae Lascu, „Ovidiu“, 1973, pag. 80)
  
Poate că vechea Sabină, sub regele Taţiu, mai bine
De părintescul ogor ca de-al ei trup se-ngrijea.
Cînd roşcovana ei mamă, - aşezată pe naltul ei scaun,
Neobosită-nvîrtea fusul cu degetul gros.
Ea închidea-n staul mieii pe care-a ei fiică-i păscuse
Și pe-a lor vatră-aprindea focul cu vreascuri şi crengi:
Dar se născură gingaşe copile din mamele voastre:
Voi acum vreţi să purtaţi straie ţesute cu fir.
Părul vi-l vreţi înălţat în pieptănături felurite
Şi-mpodobite vă vreţi cu nestemate la mîini;
Cu mărgărite la gît, de la Soare-răsare aduse,
Ce le purtaţi la urechi, oricît de grele ar fi.
Nu se cuvine să vă dojenim că doriţi să-aveţi farmec,
Cînd pe bărbaţi îi vezi azi pieptănătura schimbînd
Soţii urmează femeilor pildă şi-abia dacă soaţa,
Cu-mpodobirile ei, poate să-ntreacă pe soţ.
Să vă gătiţi dar cît vreţi, că nu ştii cum se-aprinde iubirea:
Dar îngrijirea dintîi în curăţenie stă.
Unele-şi fac şi la ţară o pieptănătură frumoasă:
Athos de le-ar fi ascuns, şi-n ai lui munţi s-ar găti:
              Simt o plăcere nespusă lor înseşi să pară frumoase.
Oare fecioarele n-au toate aceleaşi dorinţi?
Pasărea scumpă Iunonei, cînd mută-şi desface-a ei coadă,
Cît se mîndreşte de mult cu lăudatu-i peniş!
Tinere, să sîrguiţi mai întîi să-aveţi bune deprinderi:
Cugetul vostru curat vi se răsfrînge pe chip.
Prin însuşirile voastre-ncîntaţi: frumuseţea se duce, 
Îmbujoratul obraz, vîrsta vi-l va încreţi. 
Ziua veni-va cînd vă veţi căi că-aţi privit în oglindă,
Pe-a` voastre frunţi aducînd proaspete încreţituri.
Cinstea e nepieritoare: te-nalţă cît timp eşti pe lume,
Îţi uşurează-anii grei: dragostea - atîrnă de ea.
 
„Ovidiu. Cele mai frumoase poezii“, Editura Albatros, 1969, pag. 83
 

Citește și:  

#Citeşte „Sfaturi către tinere“: 
Publius Ovidius Naso

#Citește „Femei legendare“!: 
Publius Ovidius Naso - „Penelope către Ulise“

#Citeşte „Dragostea Corinei“!: 
Publius Ovidius Naso - poezia erotică

#Citește „Arta iubirii“: 
Publius Ovidius Naso - poezia iubirii

#Citește „Tristele“!: 
Publius Ovidius Naso - poezie din exil

#Citeşte „Scrisori din Pont“!: 
Poetul Ovidius, brand al orașului, între adevăruri și legende (galerie foto)