Constănţeanul Sebastian Bodu, omul care a început investigaţia în dosarul Transferurilor „Nu mi-a fost frică nicio secundă. Sunt ataşat de oraşul meu şi regret că a devenit captiv unei caracatiţe de tip sicilian”

În perioada 2005 - 2007, constănţeanul Sebastian Bodu a fost preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF). În această calitate, el a demarat investigaţia legată de dosarul Transferurilor. Europarlamentarul Sebastian Bodu vorbeşte, într-un interviu acordat cotidianului ZIUA de Constanţa, despre ce a însemnat acest dosar, despre cum se prefigurează lumea fotbalului românesc de acum înainte, dar şi despre regretele sale faţă de Constanţa, oraş devenit, în opinia sa, captiv unei „caracatiţe de tip sicilian”.
 
În calitate de preşedinte al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF), aţi fost cel care a tras primul semnal de alarmă în ceea ce urma să devină dosarul Transferurilor. Practic, aţi fost prima instituţie a statului care a început investigaţia în acest caz. Ce consecinţe credeaţi, la momentul respectiv, că va avea acest dosar?
Presa a tras un semnal de alarmă. Eu am intrat peste ei. La acel moment eram hotărât să fac ordine, deşi ştiam că intru pe un domeniu considerat până atunci intangibil
 
Nişte investigaţii jurnalistice v-au atras atenţia cu privire la transferuri. Ce rol a avut presa în acest dosar?
Articolele din presă mi s-au părut demne de luat în considerare ca punct de plecare.
 
Aţi întâmpinat dificultăţi în derularea dosarului? Care au fost cele mai grele momente?
Foarte mari dificultăţi. Trecând peste teama funcţionarilor cărora nu le venea să creadă că eu chiar vreau să încep o astfel de anchetă, m-am lovit întâi de lipsa de cooperare a Ligii. Asta nu a fost o problemă, am intrat cu forţa legii. Apoi a început lungul drum al procurării contractelor înregistrate la cluburile din străinătate. De exemplu, în Italia, cei de la fisc au zis că nu se ocupă ei, se ocupă Guardia Di Finanza. Când am scris gărzii, erau deranjaţi că de ce nu m-am adresat de la bun început lor. Eu de unde să ştiu că ei nu se înghit intre ei? Apoi, în Spania, când am scris celor din Barcelona, au zis că de ce le-am scris în spaniolă şi nu în catalană... A trebuit să îl sun personal pe preşedintele Agenţiei Fiscale spaniole pentru a debloca situaţia.
 
A existat vreo persoană, vreo instituţie care, într-un fel sau altul au constituit piedici în derularea investigaţiei?
Nu am avut vreo instituţie care să pună piedici pentru simplul motiv că a fost o investigaţie exclusiv a ANAF. Nu a fost o cooperare inter-instituţională.
 
Lumea fotbalului avea un statut de „stat în stat”. Cum credeţi că este astăzi această lume, după cele opt condamnări?
Cred că, de azi, lucrurile nu vor mai fi la fel, cred că şi-au dat seama că nimeni nu e deasupra legii, nici măcar ei.
 
Ce satisfacţii aveţi după decizia instanţei în Dosarul Transferurilor?
Singurele satisfacţii sunt aceea că am avut dreptate şi aceea că vom avea un fotbal mai curat. În rest, nici nu mă bucur, nici nu îmi pare rău că cineva face puşcărie. Mi-aş dori însă să se recupereze integral prejudicial.
 
V-aţi temut vreodată pentru dumneavoastră din cauza acestui dosar?
Nu, nu mi-a fost frică. Nicio secundă. Dacă ţi-e frică, nu mai faci nimic.
 
Ce părere aveţi despre dorinţa unor români cu privire la graţierea lui Gică Popescu?
Am avut şi pe Facebook un comentariu pe acest subiect. Discuţia referitoare la graţierea lui Gică Popescu e sterilă. Din punct de vedere juridic, cererea de graţiere o pot face doar familia şi avocatul. Mai mult, avizul Ministerului Justiţiei se dă doar pe motive umanitare, nu de simpatie populară. Aşa spune legea. Restul e o încercare de a-ţi face imagine pe seama unui fost mare fotbalist.
Gică Popescu a fost condamnat cu executare, deşi procurorii au cerut cu suspendare pentru că au interpretat noul Cod Penal conform unei decizii a ICCJ. Deci, nu a fost nicio conspiraţie.
Personal mi-aş dori ca prejudiciul să fie recuperat integral, astfel ca bătrânicile să nu mai alerge după consilierii primului ministru pentru a le cumpăra usturoiul. Că să citez din „clasici contemporani".
 
Aţi reproşat PDL-ului faptul că v-a uitat, că a uitat implicarea, munca dumneavoastră în acest dosar, motiv pentru care veţi candida pentru un nou mandat în Parlamentul European în calitate de independent. Credeţi că decizia din Dosarul Transferurilor vă va ajuta, în sensul în care, pe lângă activitatea d-voastră în PE, aveţi acum capital de imagine mai bun?
Nu mai am ce să reproşez conducerii PDL, ceea ce era de reproşat, am reproşat deja. Acum sunt pe un drum separat şi chiar cred că România are nevoie de un proiect politic nou. Probabil că acest lucru mă ajută şi mă bucur că romanii nu au uitat că totul a plecat de la mine şi că am făcut lucruri în domenii în care altora le-ar fi tremurat genunchii.
 
Sunteţi originar din Constanţa. Aţi primit, ulterior deciziei instanţei, mesaje de apreciere din oraşul natal? De la prieteni, de la politicieni, de la microbişti?
Am primit mesaje de felicitare şi încurajare foarte multe, inclusiv din Constanţa. Sunt foarte ataşat de oraşul meu natal şi îmi pare rău că a devenit captiv unei caracatiţe de tip sicilian.
 
Cine credeţi că poate „elibera” Constanţa de ceea ce dumneavoastră numiţi „caracatiţă de tip sicilian”?
Constanţa se va elibera foarte greu. Câtă vreme absenteismul este maxim, nu se va elibera pentru că vor vota doar cei dependenţi de pungile de făină (culmea, plătite de toţi constănţenii, din banii Primăriei). În orice caz, acest lucru nu se va face cu actuala conducere a PDL Constanţa, care e aservită lui Mazăre.
 
Care va fi mesajul dumneavoastră pentru proximele alegeri europarlamentare?
Mesajul meu este acela că România are nevoie de altfel de politicieni. Nu filozofi, ci oameni pragmatici, care să îmbine cunoştinţele tehnice dintr-un anumit domeniu cu abilităţile politice. Mi-ar plăcea să pot aduce în jurul unui proiect politic oameni care vor altceva şi care nu se regăsesc în actualii lideri politici. Oameni care să creadă în idei şi proiecte, nu în promisiuni.