Editorial Arătaţi-ne că vă pasă de Constanţa! Pe când cu locurile de joacă?!

Avem primar, avem vice, avem consiliu local legal constituit, avem şi consiliu judeţean legat constituit, cu alte cuvinte, avem aleşi locali validaţi de instanţă şi care, cum s-ar spune, „şi-au intrat în pâine“ (mai ales că mulţi dintre ei nu au părăsit niciodată cu adevărat „pâinea“, mergând pe principiul „la vremuri noi, tot noi“), aşa că haideţi să vedem şi rezultatele efective ale muncii lor. Haideţi să le vedem şi implicarea şi să constatăm… suspans, suspans… crearea unor locuri de joacă şi amenajarea parcurilor! Ei, asta da provocare, nu?
 
Într-un oraş murdar şi trist cum este Constanţa (mă doare inima să scriu aşa, căci iubesc oraşul acesta tare, tare mult, însă trebuie să privim adevărul în faţă), spaţiile verzi acaparate de betoane şi pseudo-locurile de joacă pentru copii nu vin deloc să înfrumuseţeze imaginea oraşului. Din contră, chiar. Deşi unele mini-progrese par să se fi făcut, cum ar fi înlocuirea leagănelor căzute din parcul de la Casa de Cultură, ori schimbarea unuia dintre cele două leagăne disponibile pentru copiii cu vârste între 0-3 ani din Țara Piticilor, este, cu siguranţă, loc de mai bine.

Nu avem parcuri propriu-zise!

Este cazul să le precizăm domnilor politicieni că nu ne putem lăsa duşi cu zăhărelul de câte un leagăn ici-colo, care să astupe gura cârcotaşilor. Este cazul să le spunem că, deşi e un lucru bun că măcar s-au înlocuit cele stricate, Constanţa, ca oraş, are nevoie de mult, mult mai mult de atât pentru a se ridica din nou la nivelul de al doilea oraş al ţării. Este nevoie să le precizăm aleşilor locali că, în caz că dumnealor au uitat, în frumosul nostru oraş de la mare nu există un parc propriu-zis, cu flori şi arbori la umbra cărora să te ascunzi de căldură.
 
Să ne înţelegem, nu am (încă) pretenţii la parcuri-grădini precum cele din Viena, să spunem, deşi aş putea avea, pentru că, dacă e să privim legal, şi Constanţa este oraş european în egală măsură, la fel ca Viena. Dar ar putea cu uşurinţă să ia exemplul altor oraşe de la noi din ţară, unde s-au putut face parcuri (ori întreţine cele care există deja), s-au putut amenaja locuri de joacă, s-au putut planta flori (şi nu la preţul de 50 de lei panseluţa, de exemplu).

Şi constănţenii sunt iubitori de frumos, nu numai de distracţie

Să le aducem aminte aleşilor noştri că şi constănţenii sunt iubitori de frumos, nu numai de distracţie prin Mamaia, cum încerca vechiul primar să ne „dreseze“. Să le aducem aminte că şi noi putem aprecia delicateţea unei flori în parc, o operă de artă, un obiectiv istoric şi că ne iubim Cazinoul, dacă tot am ajuns la acest subiect. Să le spunem că ne dorim din inimă să ne creştem copiii cu aceeaşi dragoste de Constanţa pe care o avem şi noi, că vrem să îi învăţăm bucuria de a se juca în aer liber, la umbra unui copac, nu numai plăcerea de a se plimba prin malluri, de a face slalom pe trotuar printre maşinile pentru care nu se mai găsesc locuri de parcare, ori de a asista pasivi la prăbuşirea clădirilor istorice ale urbei, începând cu cel care, încă, este simbolul Constanţei: Cazinoul.

Nu avem fonduri pentru aşa ceva?!

Refuz, sincer, să cred că nu se pot găsi măcar nişte fonduri europene (căci din fondurile locale am înţeles, deja de multă vreme, că nu merităm să se facă absolut nimic propriu-zis pentru noi) din care să amenajăm ceva în sensul acesta. Sau problema cu fondurile europene e că pot fi mai greu deturnate?! Să nu vorbim cu păcat, totuşi! Să le dăm şansa aleşilor noştri să facă mult-aşteptata curăţenie generală a oraşului nu numai printre angajaţii publici locali (unde, personal, ţin să felicit iniţiativa primarului şi să îi doresc la mai mare!), dar şi printre mizeriile şi bălăriile din parc, printre cauciucurile second-hand folosite pe post de leagăn şi chiar şi printre cei care construiesc mai mult sau mai puţin abuziv, trântind câte un beton pe unde le trăsneşte mintea.
 
A, şi să nu uit: constănţenii îl roagă pe primar să aibă grijă, în măsura posibilităţilor şi a autorităţii pe care o deţine, şi de cei care îşi caută liniştea de veci în cimitire (căci nu se poate presupune că şi-au găsit-o, având în vedere faptul că îi „bântuie“ şerpii şi toate lighioanele pământului). Să nu uităm nici de cei adormiţi, căci şi ei şi-au adus, cu siguranţă, aportul la finanţele urbei, atunci când au trăit. Iar după moarte, urmaşii lor plătesc anual taxa de întreţinere a locurilor de veci. Haideţi, domnule primar şi aleşilor locali! Arătaţi-ne, vă rugăm, că vă pasă de Constanţa!