Editorial O zi minunată!

Am observat un „fenomen” nou zilele acestea pe stradă. În discuţiile oamenilor, în starea lor şi pe feţele lor, era mai puţină supărare. Şi totul se datora astrului ceresc al zilei.
 
După aproape o lună de zile reci şi cer acoperit permanent cu nori, vremea s-a îndreptat şi soarele a început din nou să încălzească pământul. Şi atunci, discuţiile pe care le auzi fără să vrei au trecut de la „nu avem nicio şansă”, „vai de noi, tinerii ăştia sunt viitorul nostru”, la „ce vreme de primăvară!” sau „o zi minunată!”, bineînţeles toate exprimate admirativ, ca şi când „după atâta frig şi ceaţă, iar se arată soarele”. Evident, vorba conform căreia apreciezi mai mult ce ai avut după ce ai pierdut s-a adeverit şi în cazul acesta, în care am petrecut o lună fără lumină.
 
O situaţie ciudat de asemănătoare a fost cea a alegerii preşedintelui Klaus Iohannis. După acel moment, gălăgia parcă s-a mai diminuat. Un fel de linişte parcă domnea în jur, un fel de speranţă, de fericire. Facebook-ul s-a mai liniştit de contradicţii, nu mai vuiesc ziarele de lupta dintre Iohannis şi Ponta, mai vedem câte un filmuleţ cu pisici amuzante.

Şi totuşi, e un fel de linişte falsă. E un fel de energie care răzbate din epoca nouă a lui Iohannis. Nu a mai interesat pe nimeni în mod deosebit că bugetul pe 2015 nu iese la socoteală pentru că pomenile electorale au fost un pic cam mari sau că FMI nici nu a vrut să audă de un deficit bugetar absurd pe care Guvernul îl invoca. Nici că mai mulţi miniştri au demisionat din Guvern pentru că ministerele care erau sub comanda lor urmau să fie conduse politic. Le vom resimţi pe toate în noua eră despre care credem că vine cu lapte şi miere.

Parlamentul şi-a reluat şi el activitatea. Forul decizional ales de români, în care aleşii şi-au arogat singuri dreptul de a fi şi judecători, cu putere de a decide care dintre ei poate fi anchetat sau arestat de procurori, merge şi el înainte. Ciudat cum ba erau, ba nu erau unii dintre ei încuviinţaţi spre arestare, cum se încurcau parlamentarii în bile… în bilele de vot, la numărătoare.
 
Şi totul e ascuns acum sub perdeaua înşelătoare a acestei linişti. Aşteptăm anul 2015 cu râurile lui de miere, în timp ce mai citim pe ici, pe colo cum mai moare câte unul, dar nu de depresie, pentru că depresia a luat sfârşit acum, că a ieşit soarele. Aşa că, dacă timpul ne-o permite, ieşim şi noi la soare în parc şi ascultăm cum oamenii ce trec se bucură şi exclamă: „Ce zi minunată!”