04 May, 2009 02:50
1619
Cecilia ZAREA
La mulţi ani de
Ziua Mondială a Libertăţii Presei! Mă rog, e un fel de-a spune. Nu de alta, dar
nu cred că este cazul să comentăm despre ce fel de libertate a presei avem la
Constanţa.
Începând cu condamnarea jurnalistei Feri Predescu,
pentru delict de opinie, şi continuând cu diferitele forme de cenzură
exercitate într-un mod mai mult sau mai puţin autoritar, care amintesc de
regimul opresiv din perioada postbelică, situaţia este clară. Aşa că propun
astăzi, cu întârziere de-o zi, ca, de Ziua Libertăţii Presei, să nu ne mai
îmbătăm cu apă rece, să nu ne mai batem fericiţi pe umăr cu privire la profesia
noastră şi nici măcar să nu trăim, pentru o fracţiune de secundă, cu impresia
că am fi liberi sau că am avea vreo libertate de exprimare. Iar pentru a face
lucrurile clare, cităm în continuare din sentinţa Tribunalului Constanţa, prin
care Feri Predescu a fost condamnată la plata unor daune de 50.000 de lei,
rămasă definitivă prin respingerea recursului promovat de Feri la Curtea de
Apel Constanţa: „(...) instanţa apreciază că afirmaţiile pârâtei (n.r. Feri
Predescu) au adus atingere drepturilor personale nepatrimoniale şi constituie
faptă ilicită cauzatoare de prejudicii". Mai mult, „astfel", spune instanţa,
„afirmaţiile exprimate de către pârâtă, în calitate de jurnalist, au vizat un
atac personal la adresa reclamantului (n.r. Radu Mazăre), numele său fiind
asociat cu persoane certate cu legea, fiind de natură a aduce o atingere gravă
onoarei, reputaţiei şi demnităţii reclamantului, putând fi calificate drept un
delict civil. În caz contrar, s-ar ajunge ca oricine şi oricând să afirme orice
despre o anumită persoană, sub protecţia exprimării unei simple opinii şi în
ideea că scopul demersului jurnalistic este necesar în vederea bunei
funcţionări a unei societăţi democratice". Personal, mi-e puţin neclară ultima
frază. Cum, adică nu are voie „oricine şi oricând să afirme orice despre o
anumită persoană"? Nu de alta, dar pe mine, una, mă sperie „absolutismele" de
gen „oricine", „oricând", „orice". Mai ales când sunt folosite într-un context
cu conţinut negativ, când acestea se traduc prin „nimeni", „nicicând", „nimic".
Din punctul meu de vedere, răsturnând un pic fraza instanţei pentru a o citi în
„cheia" potrivită, judecătorii au stabilit că „nimeni, nicicând, nu poate să
afirme nimic despre o anumită persoană". Aşa că, revin şi arăt, nu cred că mai
este cazul să sperăm într-o libertate a presei, cel puţin la Constanţa. De
fapt, dată fiind motivarea instanţei, sau aşa cum o înţeleg eu, nu cred că
numai de libertatea presei este vorba, ci de „orice" libertate, a „oricui",
„oricând".
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: