Nu-i lasati pe copii sa se duca la el!

Timp de aproape 45 de ani, Romania a fost tara in care nu se intampla nici un viol, nici o crima, nici un act de pedofilie. Totul era minunat, adica aranjat sa para asa, iar noi, auzind in fiecare zi acelasi refren, ne trezeam uneori ca il fredonam de bunavoie. In tara lui Ceausescu, toata lumea se sacrifica de bunavoie, ba chiar nici macar nu era vorba de sacrificiu. Ca in Miorita, unde ciobanul se pregateste sa moara, ci sa faca o calatorie simbolica in cosmosul ce inconjoara, domestic, gospodaria si sufletul taranului roman. Ceausescu a plecat in propria calatorie spre locul in care se odihnesc marii dictatori, dar in Romania inca ne prefacem ca aici nu se pot intampla grozaviile din "Occidentul decadent", cum ii placea Tovarasului sa spuna, in timp ce se tolanea pe fotoliul de piele al cinematografului din luxoasa lui locuinta. A fost nevoie de un scandal care mirosea a servicii secrete, santaj si multa lipsa de moralitate a celor care l-au tinut in spate pe Treptow, pentru ca autoritatile romane sa recunoasca faptul ca in Romania exista pedofili. Apoi presa a facut sapaturi si a descoperit ca tara care nu a reusit sa ajunga la nici un viitor luminos are toate sansele sa devina un paradis al pedofililor. De ce sa nu vina si pedofilii, la varsta pensionarii, in Romania, ca intr-o Elvetie a pedofiliei, unde nu sunt deranjati de nimeni si pot sa isi toace banii cu copiii dragalasi. Pana la urma, dupa ce au fost mediatizate alte multe cazuri de cetateni straini care isi fac de cap cu copiii nostri, s-a prins si premierul ca treaba e cam nasoala. Si a hotarat sa creasca pedepsele pentru pedofilie. El a inteles ca multi pedofili se ascund sub umbrela unei fundatii umanitare, care ar trebui sa protejeze copiii si nu sa ii abuzeze. Asta daca nu se ascund sub o alta, mult mai generoasa, cum a fost cazul lui Treptow. Schimbarea legislatiei in domeniu este praf in ochi, pentru ca ar trebui mers la cauze. Sistemul protectiei copilului din Romania este bolnav cu totul. Din acest punct de vedere, traim inca intr-o tara salbatica. Pe vremea comunismului, centrele de plasament pentru minori, celebrele "case de copii", au fost veritabile inchisori. Cunoastem acum ce monstruozitati se intamplau acolo. Stim ca 80-90 la suta dintre tinerii care ieseau din camine ajungeau talhari, violatori, pedofili sau hoti. Si asta pentru ca in trecut ei insisi fusesera victimele unor talhari, violatori, pedofili si hoti. Dupa ce casele de copii au fost vopsite altfel si au inceput sa se numeasca centre de plasament, dupa ce mai multe organizatii neguvernamentale au bagat in sistem bani din afara, violenta impotriva copiilor s-a mutat in spatiul domestic, in familie. In primii ani dupa 1990, rromii au inceput sa isi vanda copiii, pe un televizor color sau pe o masina la second-hand. Ceva mai tarziu, altii mai mari au luat exemplu si au continuat exportul, sub masca adoptiei internationale. In marea majoritate a familiilor din Romania, copiii mananca bataie in mod curent si multi parinti cred inca in corectitudinea amenintarii: "Eu te-am facut, eu te omor!".