Scoli de vara fara scoala

Tinerii din doua formatiuni politice aflate la guvernare s-au intalnit saptamana trecuta, la malul marii, in cadrul unor manifestari denumite generic: scoli politice de vara. Dupa titulatura acestor evenimente, putem deduce ca este vorba despre activitati in cadrul carora tinerii se deprind mai bine cu fenomenul politic. Dictionarul explicativ al limbii romane plaseaza in dreptul cuvantului "scoala" mai multe definitii dintre care ne oprim asupra uneia: izvor, sursa de cunostinte, de invataturi. Pe cale de consecinta, un astfel de eveniment trebuie sa aiba ca rezultat final acumularea de noi cunostinte utile in domeniile de interes pentru tinerii politicieni participanti. Romania post-decembrista are nevoie vitala de instruire si perfectionare pentru noua generatie, astfel incat momentul predarii stafetei sa se faca avand un schimb pregatit pentru rigorile unei functii politice de anvergura nationala. Astfel, transformarea se va face lin, fara socuri prea mari, cu un plus calitativ, pentru cei tineri. Diferenta intre teorie si practica este insa destul de mare. Scolile de vara sunt deseori simple pretexte pentru ca tinerii din toate colturile tarii sa se intalneasca, fapt deloc anormal. Pentru a suda o echipa de potentiali lideri tineri, este mai mult decat necesar sa ii identifici, apropii, pentru ca fiecare sa poata lua contact cu aspiratiile fiecaruia, toate in cadrul unui util schimb de experienta. La acest element, se adauga un altul, destul de important, faptul ca in cadrul unor astfel de evenimente tinerii politicieni au ocazia, poate unica, de a se intalni cu liderii partidelor din care fac parte pe care, probabil, ii vad doar la televizor. Mai mult, intrucat se afla in mijlocul tinerilor, comportamentul liderilor centrali este unul deschis, jovial, pus pe glume, aproape de cei tineri. Toate scolile politice de vara pierd insa din vedere elementul esential pentru definirea oricarui politician: istoria. Din pacate, majoritatea participantilor la scolile de vara sunt departe de fenomenul istoric, intrucat, daca ar fi studiat catusi de putin din istoria nationala, acest lucru s-ar fi simtit in atitudine, gandire si mentalitate. Unul dintre cei mai mari oameni de stat ai Romaniei, Mihail Kogalniceanu, defineste istoria ca fiind testamentul lasat de catre stramosi stranepotilor, ca sa le slujeasca drept talmacire prezentului si povatuire viitorului. Tot el plaseaza istoria, ca importanta, imediat dupa Biblie, fiind cartea de capetenie a popoarelor si a fiecarui om. Kogalniceanu mai spune insa un lucru, aparent nesemnificativ, dar de un truism si substanta fantastice: "in oricine, prin istorie, se desteapta nobila ambitie de a face lucruri mari si drepte si, prin urmare, de a trai in viitorime". Exemplul sau preferat este Alexandru cel Mare care a cucerit Asia prin citirea frecventa a "Iliadei" lui Homer. Se vede insa ca generatia tanara nu are nici o legatura cu studiul istoriei natiei. Altfel, s-ar fi remarcat pana acum fapte care sa demonstreze acest lucru. Scolile politice de vara ar trebui sa corecteze acest lucru, in speta lipsurile esentiale, si sa aiba ca centru de greutate studiul istoriei politice, in special a tinerilor politicieni romani fara de care nici un istoric nu poate scrie istoria. De pilda, Nicolae Balcescu. Ce avea el si nu are actuala generatie de politicieni? Putem nutri speranta de a fi vrednici a-i calca macar umbra? Din pacate insa, istoria a fost uitata cu desavarsire, nu numai in cadrul unor astfel de scoli politice de vara. Ea a fost inlocuita cu prelegeri ale unor lideri politici de moment, care cu greu vor intra in cartile de istorie. Pe de alta parte, s-ar putea spune ca un astfel de curs ar plictisi si nu ar capta atentia celor prezenti. Asta inseamna ca cei prezenti, tinerii, nu merita sa se identifice in primul rand cu natiunea romana si abia apoi cu fenomenul politic, in sensul asumarii raspunderilor ce decurg din acest domeniu. Poate, cel mult, numele lor sa fie legat de distractia vremelnica. Cine doreste sa faca politica, este obligat sa cunoasca istoria natiunii sale. Mai mult, prezenta constienta a tinerilor la scoli politice de vara din al caror program lipseste cu desavarsire un curs de istorie politica, poate atrage asupra lor apelativul de ignoranti, de persoane orientate mai mult catre capitolul monden si barfa. Iar tara musteste de astfel de personaje. Si mai trist este faptul ca punctul maxim de expunere mediatica pentru orice scoala politica de vara a tinerilor este strans legat de liderii centrali ai partidelor si declaratiile lor, nicidecum de vreun proiect, idee sau program lansat de tineri. De unde putem trage concluzia ca astfel de evenimente sunt inutile, cel putin din punct de vedere mediatic, pentru tinerii participanti. Faptul ca generatia care urmeaza actualei clase politice are o calitate indoielnica este un fapt real si de necontestat. Faptul ca viitorul Romaniei este pus sub semnul intrebarii este de asemenea un fenomen pe care multi il simt, insa putini au curajul sa-l recunoasca. Da, generatia de tineri care vine din spate nu se ridica absolut deloc la masura sperantelor care se pun in ei. Dar sa nu uitam si ce li se ofera. Ce modele au, ce sistem de valori li se prezinta. La ultimele scoli politice de vara, in locul unui curs despre orice tanar politician intrat in cartile de istorie, tinerilor prezenti li s-a servit un exemplu elocvent despre ceea ce inseamna politica romaneasca de-acum: aflati in acelasi loc, liderii a doua partide importante aliate nu sunt capabili sa vorbeasca aceeasi limba. Tot tabloul seamana izbitor cu realitatea in care lumina este aprinsa, dar acasa nu este nimeni.