„Ţară, ţară, vrem turişti!“... să vină să ne vadă şantierele

Oricât m-aş strădui să înţeleg logica anumitor oameni, nu reuşesc. Mai ales dacă acei oameni sunt politicieni şi pretind că ei ştiu cel mai bine să reprezinte cetăţenii şi nevoile acestora. De pildă, nu pricep de ce Radu Mazăre se încăpăţânează să se implice în promovarea turistică, chiar agresivă, a staţiunii Mamaia, pentru ca mai apoi să solicite o ordonanţă care să-i permită să facă lucrări în staţiune în plin sezon estival. Vorba aceea, vrea şi-n căruţă, şi-n teleguţă: vrea şi invazie de turişti care să lase bani grămadă în staţiune, însă le dă, „la ofertă“, posibilitatea de a se relaxa în plină desfăşurare de lucrări pe şantier. La socoteala asta, undeva îmi dă cu rest. Da’ ce ştiu eu despre cum gândeşte un gospodar-şef...
În concepţia lui Mazăre, Mamaia noastră nu este cu nimic mai prejos decât Ibiza sau Monte Carlo... Nu ştim prin ce ochelari se uită Radu Mazăre când trece prin Mamaia, însă pe retina noastră rămân imagini care sunt departe de realitatea edilului. La începutul primăverii, Mazăre era cel mai colorat şi controversat personaj prezent la Târgul de Turism şi striga în gura mare: „Fac apel către naţiunea română: Ţară, ţară, vrem turişti! Vom aştepta turiştii cu faleza refăcută, cu plaje luminate ca la Rio, cu spectacole ce n-a văzut Parisul, cu pasarele opere de artă, o statuie la intrarea în Mamaia“... Asta le promitea edilul Constanţei celor pe care îi invita în ţinutul său „mirific“ de la malul mării. Şi au venit turiştii de 1 Mai, dar au plecat cu sentimentul că au fost păcăliţi (cam în acelaşi mod cum amăgesc politicienii în campaniile electorale). Poate că mulţi au crezut chiar că vor vedea faleza refăcută, în schimb, au beneficiat de o altă „ofertă“: aceea de a vedea faleza în plin şantier. Unii dintre ei au sperat să-şi facă un „selfie“ pe „pasarelele opere de artă“, însă „capodoperele“ sunt abia la stadiul de schiţe. Cei mai mulţi dintre ei erau poate curioşi să vadă „o statuie la intrarea în Mamaia“, însă nu au putut decât să observe cum, dimpotrivă, statuile - monumente de for public - pe care le ştiau amplasate de ani buni în locuri precise din staţiune au dispărut, aşa cum este cazul statuii „Sirena şi delfinul“, sculptată de Corneliu Medrea, care era poziţionată în faţa hotelului Doina.
Revin la ideea de la care am plecat. Nu înţeleg raţionamentul pentru care cineva poate striga „Tără, ţară, vrem turişti!“, pentru ca, mai apoi, cei chemaţi să plece cu un gust amar şi cu tristeţea că s-au lăsat păcăliţi de Regele Carnavalului...