În prima zi de Paşte, Traian Petcu împlineşte 93 de ani „Un doctor care m-a consultat a zis, impresionat, că se apucă şi el de atletism“

Pe 16 aprilie a.c., chiar în prima zi de Paşte, legendarul atlet Traian Petcu, din Constanţa, împlineşte 93 de ani! O viaţă închinată sportului, a cărui practicare, alături de un stil de viaţă sănătos, l-a dus pe uimitorul campion la această venerabilă vârstă.
 
Meritele sale sportive, dar şi din alte domenii ale vieţii, i-au adus lui Traian Petcu, de curând, şi titlul de cetăţean de onoare al municipiului Constanţa. Poveştile sale de viaţă sunt uimitoare. Cum a reuşit să ajungă la performanţa de a concura până la vârste extrem de înaintate, care e filosofia sa de viaţă şi ce loc ocupă sportul în priorităţile sale zilnice? Pentru a vorbi despre aceste aspecte, dar şi despre altele, în cadrul unui interviu online, l-am invitat pe Traian Petcu la sediul ZIUA de Constanţa, însă, din motive obiective, discuţia nu a mai avut loc la redacţie, cunoscutul constănţean răspunzându-ne la întrebări ulterior.

Întrebările redacţiei:

În primul rând, domnule Traian Petcu, vreau să vă întreb cum staţi cu sănătatea, în preajma vârstei de 93 de ani? 

În afară de faptul că am artrită la genunchiul stâng, la acelaşi picior mă confrunt cu unele dureri, iar în ultimele zile am avut o stare de slăbiciune, în rest, sunt foarte sănătos. O atestă rezultatele celor 17 analize medicale pe care le repet anual. Nu port baston, urc scări şi fac deplasări cu trenul prin ţară. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru drumul pe care m-a călăuzit prin viaţă.

Cum aţi ajuns la performanţa de a concura până la vârste extrem de înaintate şi ce leac aţi descoperit de v-aţi menţinut atât de bine?

Mi-a plăcut sportul de mic. La 12 ani, jucam tenis pe stradă, cu lopăţica, şi alergam alături de copiii din cartier, de pe strada Moldovei sau Bogdan Vodă. La liceu, profesorii de educaţie fizică m-au îndrumat spre atletism. Am început antrenamentele pe malul mării, iar mai târziu, pe pistă. Am fost legitimat şi la clubul Dinamo Bucureşti, cu rezultate foarte bune la probele de 400 m, 800 m, 1.500 m plat şi la crosuri. Mi s-a acordat şi titlul de maestru al sportului. Am participat la concursuri şi la veterani, în ţară şi în străinătate. „Leacul“ descoperit de mine este următorul: viaţa sportivă, echilibrată, fără excese, fără ţigări şi fără abuz de alcool. Am aceeaşi greutate de ani buni, 68-69 de kilograme, iar media tensiunii arteriale e, de zeci de ani, 14 cu 7. Toate acestea m-au ajutat să concurez foarte mulţi ani. Anul trecut, în ziua când am împlinit 92 de ani, am alergat la o competiţie la Sovata, Crosul Primăverii. De-a lungul vieţii, am făcut alergare şi înot. Am concurat ultima dată anul trecut, la Crosul Castanilor, de la Baia Mare.

Ce reprezintă pentru dumneavoastră titlul de cetăţean de onoare al municipiului Constanţa care v-a fost decernat? 

Este o recunoaştere a activităţii mele profesionale de educaţie fizică, antrenor, arbitru internaţional, cadru didactic. Totodată, am făcut multe donaţii de acte de valoare ale mele şi ale familiei Petcu şi cărţi vechi, atât la Arhivele Statului, cât şi la biblioteca de la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân“ şi la Muzeul de Marină. Am scris trei cărţi despre sport. Trăiesc însă cu o mare neîmplinire în suflet, faptul că la Constanţa nu s-a înfiinţat încă un muzeu al sportului.

De-a lungul vieţii, i-aţi cunoscut pe Regele Mihai, pe dr. Petru Groza ori pe Nicolae Iorga. Care dintre aceste personalităţi v-au lăsat cea mai puternică impresie?

Toţi trei mi-au lăsat o impresie deosebită şi mă bucur că i-am cunoscut personal. Alături de Regele Mihai (Marele Voievod de Alba Iulia, cum i se spunea atunci, ţara fiind condusă de tatăl său, Carol al II-lea), am plantat un salcâm la Constanţa, pe când eram copii. Ulterior, ne-am mai întâlnit de două ori, în 1946 şi în anii 2000. Cu dr. Petru Groza (fost prim-ministru al României) am avut ocazia să mă întrec la un concurs amical de genuflexiuni, în 1949. Pe Nicolae Iorga l-am cunoscut la Vălenii de Munte, unde ţinea prelegeri şi unde am fost cu o verişoară de-a mea, învăţătoare de la Saraiu, eu fiind atunci licean.

Cum v-au influenţat viaţa anchetele din beciurile Securităţii ori Al Doilea Război Mondial, prin care aţi trecut? 

Este o vorbă. Să nu-ţi dea Dumnezeu necazuri cât poţi să le suferi. Am fost arestat şi anchetat (dintr-o confuzie) în cazul „Filimon Sârbu“ , fiind ţinut fără apă, fără mâncare, îmbrâncit şi punându-mi-se lumină puternică în ochi. Cu rugăciune, suprarăbdare, supravoinţă, nădejde în Dumnezeu şi curaj, am suportat. La fel am trecut şi peste primejdiile războiului. Am trecut prin trei dictaturi, printr-o conflagraţie mondială şi prin evenimentele din 1989.

Care a fost personalitatea locală care a sprijinit cel mai mult sportul constănţean, înainte de 1989? 

De-a lungul anilor, au fost mai multe persoane şi societăţi care s-au implicat în dezvoltarea sportului constănţean. Începând cu Societatea Steţcu (patron, Steţcu), ce avea activitate în construcţii imobiliare şi ale sobelor de teracotă, şi continuând cu Fabrica de saci Dobrogeana (era în Km 5, director - Spălăţelu), care a construit pe terenuri proprii un teren de fotbal şi o pistă de atletism pentru competiţii oficiale. De asemenea, dr. Ion Săbău, preşedintele Comisiei de Fotbal, oferea gratuitate la consultaţii sportivilor şi a contribuit cu bani la Clubul Sportiv Victoria. Fiul doctorului Săbău este Voicu Săbău (fost arbitru de fotbal şi fost vicepreşedinte al Asociaţiei Judeţene de Fotbal Constanţa).
 
Ofiţerul superior Petre Ţacu a sprijinit fotbalul, iar cu ajutorul militarilor a construit prima pistă de atletism a Constanţei, în anii 1940 sau 1941. Pista avea 330 de metri şi era amplasată în spatele uzinei electrice, pe malul ghiolului. Petre Ţacu a sprijinit şi alte sporturi în cadrul organizaţiei Sportul Popular, filiala Constanţa. În sport s-a implicat şi un alt ofiţer superior, Mosor, iar în perioada regimului comunist, comandorul Ştefan a ajutat Comisia de yachting. Familia Antoniadis (renumit comerciant al Constanţei) a avut o influenţă pozitivă în ce priveşte dezvoltarea Asociaţiei Sportive Elpis, iar Pamfil Georgescu şi-a folosit salariul de fotbalist pentru a pune pe roate Asociaţia Olimpia de atletism.
 
O altă structură atletică, Delfinul, a fost înfiinţată de Gigi Oltei, din banii săi. Vaham Mogârdiceanu, preşedintele organizaţiei constănţene a Sportului Popular, a dezvoltat şi a condus activitatea sportivă locală, la fel ca Dumitru Ivan, mulţi ani preşedinte al Comisiei Judeţene de Educaţie Fizică şi Sport (CJEFS). Lui Ivan i-a urmat în funcţie, la Direcţia pentru Sport şi Tineret a judeţului Constanţa, Elena Frîncu. 

Ce spun medicii atunci când vă verifică sănătatea? 

Toţi se miră de rezultatul analizelor medicale şi de comportamentul meu fizic şi neuromuscular, de calităţile psihomorale, de memoria şi luciditatea pe care le am, ca rezultat al unei vieţi ordonate şi echilibrate. La această vârstă, încă ştiu tabla înmulţirii. Un doctor care m-a consultat, acum câţiva ani, a zis, impresionat, în glumă, că se apucă şi el de atletism!

Cum arată o zi obişnuită din viaţa dumneavoastră? 

La ora 8 dimineaţa fac înviorare în curte sau în parc, constând în mers, alergare uşoară, exerciţii de gimnastică. Iarna, fac exerciţiile în casă ori în curte, iar în timpul anului merg şi pe malul mării, pentru efectul curativ al acesteia. În rest, odihnă, scris, citit, activităţi gospodăreşti, intelectuale, vizite, deplasări, teatru, concerte, întâlniri cu amicii. Foarte puţin TV. Nu pierd nopţile, la ora 22.00 eu mă culc. Fac rugăciuni dimineaţa şi seara, iar duminica merg la slujbă la biserică. Dorm şi după-amiaza. Doctorii mi-au spus că e foarte bine că pot dormi după-amiaza.
 
Aveţi un anumit stil alimentar, vă abţineţi de la ceva din punct de vedere culinar? 
 
Baza mea alimentară e lacto-vegetariană. Nu consum grăsimi, iar ca lichide, beau sucuri din cotoare de fructe. Dimineaţa, beau un pahar cu zeamă de urzici sau de varză, pe stomacul gol. Mă scol flămând de la masă, mănânc multe salate. Carne consum o dată pe săptămână. Sunt foarte liniştit la masă, nu aud pe nimeni lângă mine.

Credeţi că, dacă nu aţi fi practicat sportul, aţi mai fi avut o viaţă atât de lungă? 

Cred că da, şi fără sport, dar cu o viaţă ordonată şi echilibrată, ajungeam la aceeaşi vârstă şi la aceleaşi condiţii de sănătate.
 
În cadrul interviului, Traian Petcu a răspuns şi la întrebări de la cititori:

Cum vedeţi societatea românească în perioada 1945 - 1965?

Primii 20 de ani ai comunismului românesc au fost aşa cum i-a trăit toată lumea, cu implicarea sovietică în viaţa ţării, cu naţionalizarea, eliminarea marilor proprietăţi funciare şi colectivizarea agriculturii, cu închisorile, sistemul represiv şi eliminarea opozanţilor, cu politica dură faţă de religie, culte şi minorităţi etc.

Care credeţi că erau lucrurile bune din perioada socialistă?

Cu toţi primii secretari şi secretarii de partid din comune şi oraşe, nu au existat pricopsiţi ca în regimul capitalist de astăzi. Mişcarea sportivă era una pentru dezvoltarea fizică a populaţiei, de masă, de la copiii de grădiniţă până la sportul de performanţă, ceea ce s-a văzut şi în rezultatele de la Jocurile Olimpice. În ce priveşte învăţământul, din care am făcut şi eu parte, în acea perioadă n-au fost 20 de miniştri, ca după 1989. Programa şcolară şi sistemul de învăţământ nu au cunoscut atâtea schimbări ca în prezent.
 
Apoi, la noi la Constanţa, Portul a mers foarte bine. În acea perioadă, număram zeci de vapoare comerciale în larg, ceea ce nu mai e cazul acum. În agricultură, revenim la cooperative, care au luat forma fermelor. La vremea mea, am făcut muncă de teren în ţară, o cunosc în lung şi-n lat. Sistemele de irigaţii din ţara românească trebuiau păzite cu puşca în mână şi se păstrau şi în ziua de azi. Un obiectiv mare al ţării care s-a pierdut.

Ce măsuri credeţi că ar putea fi luate de către stat pentru sănătatea tinerilor?

Pentru sănătatea fizică ar trebui mai multe ore de educaţie fizică în unităţile de învăţământ, dar ar trebui făcuţi să înţeleagă toţi copiii şi părinţii cât de benefice sunt mişcarea şi exerciţiul fizic şi să le acorde importanţa cuvenită. De asemenea, molime precum drogurile, alcoolul şi ţigările ne-au invadat şi ne dăunează şi trebuie programe solide pentru a-i face pe tineri să conştientizeze cât de nociv e să fii prieten cu ele.

Ce oameni din sportul constănţean v-au impresionat de-a lungul timpului?

Lăsând modestia la o parte, la atletism eu am fost primul care a impresionat (râde). De fapt, primul care mi-a plăcut a fost un zugrav, Cota, care alerga pe malul mării şi m-a impresionat. Spunea că îi face foarte bine aerul curat de mare. Participa şi la concursuri la atletism, alergând pe distanţă lungă. De-a lungul anilor, sportul constănţean a lansat mulţi eroi şi performeri, dar sunt de remarcat şi cei care au lucrat, pasionaţi, pentru dezvoltarea sportului.
 
Sunt mulţi, foarte mulţi, şi mi-e greu să-i enumăr pe toţi, să nu omit pe cineva. Referindu-mă la anii mai apropiaţi, îi amintesc pe Ion Draica, Mihai Naca, Constantin Ofiţerescu, Ilie Floroiu, Elena Frîncu sau Gică Hagi, pe cei de la baschet, rugby, gimnastică, volei, handbal, atletism sau tenis. Pe vremuri aveam jucători şi echipe foarte bune şi la popice.
 
Sursa foto: ZIUA de Constanţa

Citeşte şi:

Premiat de Regele Mihai: Atletul Traian Petcu, de 92 de ani, a devenit cetăţean de onoare al Constanţei (document) 

Mărturii-document ale atletului din Constanţa: Astăzi, când împlineşte 92 de ani, Traian Petcu aleargă la Crosul Primăverii (galerie foto + video)

Editorial: Traian Petcu şi Ioan Veliciu, oameni care sfidează timpul

„Este un legământ pe care îl respectăm! Ne vom întâlni până vom rămâne doi”: Ca la 20 de ani. Cine sunt ultimii patru absolvenţi ai promoţiei 44 de la «Mircea»“ (galerie foto)

Aventurile caporalului constănţean Traian Petcu în Al Doilea Război Mondial: „Tata s-a temut că voi fi împuşcat” 

Profesor de ştiinţele naturii i-a fost tatăl lui Adrian Bavaru: Un ierbar din anul 1938 se află în posesia liceanului de atunci, Traian Petcu (galerie foto) 

Atletul Traian Petcu, sărbătorit cu ocazia împlinirii vârstei de 90 de ani: „Să ne trăiască, este eroul nostru în viaţă!”

Constănţeanul care a săpat alături de „Marele Voievod“ împlineşte astăzi 90 de ani: Povestea salcâmului pe care l-a plantat la Constanţa Regele Mihai, acum opt decenii (galerie foto)

Acuzat că l-a turnat pe Filimon Sârbu: Calvarul unui sportiv constănţean, anchetat în beciurile Securităţii (galerie foto)