Călători străini prin Dobogea - Aloisio Radibrat (XXI) (galerie foto)

 
Aloisio Radibrat (1570? - 1610?) s-a născut în Republica Ragusa, azi, Dubrovnik, pe coasta adriatică a Croației. A fost un agent diplomatic în Țara Românească al dinastiei Habsburgilor, care conducea Sfântul Imperiu Romano-German, aflat în război cu Imperiul Otoman în perioada 1592-1606.
 
În timpul în care a fost atașat pe lângă domnul Radu Șerban (1602-1611), Radibrat a participat la campania acestuia împotriva Dobrogei otomane din 1603. El a descris acest eveniment într-un raport referitor la anul respectiv către împăratul Rudolf II, manuscrisul în limba italiană ajungând apoi în posesia istoricului clujean Istvan Szamoskozy (1570-1612). Textul a fost tradus de N. Iorga în „Studii și documente...”  (IV/1902), Radibrat fiind studiat și de A. Sadi Ionescu (1916) și E. Turdeanu (1938).
 
Principala țintă a lui Radu Șerban a fost orașul dunărean Silistra, despre care Radibrat precizează că se mai numea și „Dorstor” (formă coruptă a numelui roman Durostorum). Orașul era reședința pașalâcului cu același nume, care includea și Dobrogea și care avea ca misiune supravegherea Țărilor Române vasale. Decizia fost luată după ce fluviul a înghețat, o notă marginală contemporană, presupusă de istoricii români ca fiind a lui Szamoskozy, indicând data de 8 februarie. Dar unii boieri apropiați domnului au întârziat acțiunea, astfel încât la pornirea atacului Dunărea începuse să se dezghețe. Cetatea era protejată de „un șanț adînc și o palancă puternică” și apărată de „un număr însemnat” de turci și de tătari.
 
Muntenii au atacat cu o asemenea hotătâre, încât mulți apărători au fugit și s-au înecat în Dunăre, printre cei care s-au salvat fiind Ahmed-pașa, ginerele hanului tătarilor, și pretendentul Radu, fiul lui Mihnea Turcitul (1577-1583; 1585-1591). Din cauza slabei discipline, o caracteristică a armatelor medievale, învingătorii au început să prade orașul. Între timp, venise vestea că o oștire moldoveană ajunsese la hotare și, de teamă că gheața s-ar fi topit în întregime, Radu Șerban a abandonat ideea de ataca și prăda a doua zi și cetatea. El a ordonat arderea orașului și retragerea, dar chiar trăsura sa a fost luată de valuri, odată cu banii destinați soldelor mercenarilor.
 
Pe lângă aceste evenimente, la care a asistat personal însoțindu-l pe domn, ragusanul menționează distrugerea Brăilei de către detașamentul lui Gh. Raț, care a trecut apoi Dunărea capturând „un mare număr de robi și de vite”. De asemenea, diplomatul vorbește și de incursiunea nereușită a unor soldați ai lui Radu Șerban împotriva satului Daiani (Dăieni, jud. Tulcea; lângă Hârșova, judeţul Constanţa), unde locuitorii, țărani refugiați din cauza „tiraniei” domnilor din Țara Românească și Moldova, i-au alungat cu multă înverșunare.
 
Simultan, un detașament de 300 de spahii „delii” (viteji) ai lui Mahmud-pașa de Silistra, care trecuseră Dunărea, a fost măcelărit de „o ceată de strînsură de români”. Spaima turcilor a fost atât de mare, încât Ahmed-pașa a evacuat „toată bucata de pământ cîtă este de la Brăila până la mare” și s-a retras până la „Basargich oraș ce se află în mijlocul acelei părți a Bulgariei, care se cheamă Dobrucia, și se întinde între capătul munților Hamo (Balcani) și gurile Dunării și este locuită toată de turci și de tătari”.
 
Trebuie menționat că Silistra și Bazargicul (azi, Dobrici) sunt localități din regiunea Cadrilater, care a aparținut României între anii 1913 și 1940, când a fost retrocedată Bulgariei.
 

Surse foto:

Historymaps.ro
Worldwideromania.com
Cultural.bzi.ro
Wikipedia.org
Artatraditionala.ro
 

Documentare:

Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor - Maria Holban, Călători străini depre Țările Române, vol. IV, Ed. Științifică, București, 1972.