Invitati
Andrew Bonar (1810 Edinburgh - 1892 Glasgow) s-a născut într-o familie înstărită. A studiat la liceul şi universitatea din Edinburgh, devenind pastor protestant în 1835. Robert McCheyne (1813 Edinburgh - 1843 Dundee) a studiat şi el teologia, devenind pastor în 1835. În pofida sănătăţii precare, care a constituit un factor determinant al decesului său în timpul unei epidemii de tifos în ţară, tânărul McCheyne s-a manifestat ca un ardent misionar, fiind foarte respectat de enoriaşi.
În 1839, cei doi clerici au fost trimişi în Orientul otoman de Comitetul pentru convertirea evreilor la creştinism, înfiinţat de Congresul General al Bisericii Scoţiene, al cărei secretar era Bonar.
La întoarcere, ei s-au îmbarcat la Constantinopol/Istanbul cu destinaţia Ţările Române, navigând pe Marea Neagră spre Delta Dunării, anexată de Rusia ţaristă în urma victoriei împotriva Imperiului Otoman în războiul din 1828-1829.
Scoţienii au ajuns la 28 august 1839 în oraşul Sulina, călătorind apoi pe acest braţ al Dunării. După o escală de jumătate de oră la Tulcea, în teritoriul otoman, cei doi au ajuns a doua zi în portul moldovenesc Galaţi.
Relatarea călătoriei a fost publicată în 1843, la Edinburgh, cu titlul „Narrative of a mission of a inquiry to the Jews from the Church of Scotland in 1839“, cartea incluzând desenele lui McCheyne. Volumul a reprezentat subiectul unei conferinţe ţinute de Alexandru Lapedatu la Academia Română la 15 iunie 1934, cu titlul „Doi misionari scoţieni în ţările române acum o sută de ani“. Expunerea, publicată în acelaşi an în Memoriile Secţiunii Istorice ale „Analelor Academiei Române“, a fost reprodusă de Institutul „N. Iorga“ în noua serie „Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea“.
Prin Sulina mai trecuseră şi alţi călători străini în secolele XVIII-XIX: căpitanul austriac G. Lauterer (1782/LXXV), polonezul J. Mikoscha (1782/LXXVII), căpitanul austriac K. Titelsberg (1783/LXXVIII), căpitanul austriac de origine croată F. Mihanovici (1783/LXXIX), locotenentul A. de Lafitte-Clave (LXXX/1784), ofiţerul francez T. du Verne du Presle (1784/LXXXI), nobilul diplomat austriac W. von Brognard (1786/LXXXV), diplomatul francez L. de Beaujour (1817/CX), caretaşul german E. Döbel (1831/CXI), medicul german F. Chrismar (1833/CXII), geograful austriac A. Schmidl (1835/CXIII), literatul scoţian J. Fraser (1836/CXVI) şi ieromonahul rus Partenie (1841/CXIX).
Prin Tulcea mai trecuseră şi alţi călători străini în secolele XVI-XIX: nobilul sol polonez A. Taranowski (1569/Călători VIII), negustorul englez J. Newberie (1582/XII), negustorul italian P. Giorgi (ante-1595/XVIII), sclavul spaniol D. Galan (1595/XIX), cărturarul otoman Evlia Celebi (1667/XXXVIII.4; 1657/XXXVIII.6.D; 1657/XXXVIII.6.E; 1659/XXXVIII.7.A; 1659/XXXVIII.7.B), stareţul rus Leontie (1701/XLV), călugării ruşi Macarie şi Silvestru (1704/XLVII), pastorul luteran suedez M. Eneman (1709/L), un anonim suedez (probabil C. Loos/ 1710/LII), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1711/LIII.1), călugării ruşi Silvestru şi Nicodim (1722/LVI), diplomatul rus de origine scoţiană J. B. of Antermony (1738/LVII), diplomatul suedez P. Jamjouglou (1746/LX), baronul franco-maghiar F. de Tott (1769/LXVIII), căpitanul austriac G. Lauterer (1782/LXXV), căpitanul austriac K. Titelsberg (1783/LXXVIII), căpitanul austriac de origine croată F. Mihanovici (1783/LXXIX), diplomatul austriac W. von Brognard (1786/LXXXV), contele francez A. de Langeron (1790-1791/LXXXVIII), generalul rus M. Kutuzov (1791/LXXXIX), contele francez de Langeron (1807;1809/CI), generalul rus de origine estonă F. Berg (1826/CV), diplomatul francez L. de Beaujour (1817/CIX), medicul german F. Chrismar (1833/CXII), scriitoarea englezoaică J. Pardoe (1836/CXIV), literatul scoţian J. Fraser (1836/CXVI), ieromonahul rus Partenie (1841/CXIX) şi botanistul german A. Grisebach (/CXXI).
Predecesorii britanici ai lui Bonar şi McCheyne din secolele XVI-XIX au fost englezi, cu excepţia scoţienilor J.B. of Antermony şi James Fraser: negustorul J. Newberie (1582/XII), agentul diplomatic H. Austell (1585/Călători XIV), nobilul H. Cavendish (1589/Călători XVI), agentul comercial R. Bargrave (1652/XXXIV), ambasadorul lord W. Paget (1702/XLVI), diplomatul rus de origine scoţiană J. B. of Antermony (1738/LVII), lordul F. Calvert (1764/LXV), consulul W. Eton (1777/LXXIII), lady Craven (1786/LXXXIII), ofiţerul de marină W. Smith (1792/XC), cărturarul W. Hunter (1792/XCI), mineralogul E. Clarke (1800/XCVIII), lordul Bentinck (1801/XCIX), chirurgul W. Wittman (1802/C), scriitoarea J. Pardoe (1836/CXIV), preotul C. Elliot (1835/CXV), literatul J. Fraser (1836/CXVI), E. Spencer (1836/CXVII) şi preotul miliar N. Burton (1837/CXVIII).
Alţi călători străini care au străbătut Dobrogea pe cale fluvio-maritimă în secolele XIV-XIX: anonimul grec de la sfârşitul secolului XIV (Călători II), germanul J. Schiltberger (1425?1427/Călători III), cavalerul burgund W. de Wavrin (1445/Călători IV), negustorul englez J. Newberie (1582/Călători XII), călugărul iezuit G. Mancinelli (1584?1585/Călători XIII), sclavul spaniol D. Galan (1595/Călători XIV), baronul francez F. de Pavie (1585/Călători XV), olandezul J. Van der Doris (1597/Călători XX), călugărul rus A. Suhanov (1651/Călători XXX), clericul creştin Paul din Alep (1653/XXXVII), stareţul Leontie (1701/XLV), călugării ruşi Macarie şi Silvestru (1704/XLVII), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1714/LIII.2), călugării ruşi Silvestru şi Nicodim (1722/LVI), agentul comercial austriac de origine germană N. Kleemann (1768/LXIX), consulul britanic W. Eton (1777/LXXIII), căpitanul austriac G. Lauterer (1782/LXXV), polonezul J. Mikoscha (1782/LXXVII), căpitanul austriac K. Titelsberg (1783/LXXVIII), căpitanul austriac de origine croată F. Mihanovici (1783/LXXIX), locotenentul A. de Lafitte-Clave (LXXX/1784), ofiţerul francez T. du Verne du Presle (1784/LXXXI), negustorul german Jenne-Lebprecht (1786/LXXXIV), diplomatul austriac W. von Brognard (1786/LXXXV), solul veneţian V. di Alessandri (1572/XCIII; s), mineralologul englez E. Clarke (1800/XCVIII), medicul englez W. Wittman (1802/C), caretaşul E. Dobel (1831/CXI), medicul german F. Chrismar (1833/CXII), geograful austriac A. Schmidl (1835/CXIII), scriitoarea engleză J. Pardoe (1836/CXIV), preotul englez C. Elliot (1835/CXV), literatul scoţian J. Fraser (1836/CXVI), britanicul E. Spencer (1836/CXVII), ieromonahul rus Partenie (1841/CXIX), literatul francez A. Labatut (1837/CXX) şi botanistul german A. Grisebach (/CXXI).
Foto
https://istoriiregasite.files.wordpress.com/2012/01
http://zarnesti.net
http://blog.noviodunum.ro
http://www.romaniapozitiva.ro/
Documentare:
Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Daniela Buşă, Călători străini despre Țările Române în secolul al XIX lea, serie nouă, volumul III, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2005.
http://www.acad.ro (Daniela Buşă)
https://www.librariaeminescu.ro/u
https://en.wikipedia.org/
https://www.rulon.com
Călători străini prin Dobrogea (CXXII) - Andrew Bonar & Robert McCheyne (Marea Britanie/Scoţia) - galerie foto
28 Jun, 2017 00:00
2801
Andrew Bonar (1810 Edinburgh - 1892 Glasgow) s-a născut într-o familie înstărită. A studiat la liceul şi universitatea din Edinburgh, devenind pastor protestant în 1835. Robert McCheyne (1813 Edinburgh - 1843 Dundee) a studiat şi el teologia, devenind pastor în 1835. În pofida sănătăţii precare, care a constituit un factor determinant al decesului său în timpul unei epidemii de tifos în ţară, tânărul McCheyne s-a manifestat ca un ardent misionar, fiind foarte respectat de enoriaşi.În 1839, cei doi clerici au fost trimişi în Orientul otoman de Comitetul pentru convertirea evreilor la creştinism, înfiinţat de Congresul General al Bisericii Scoţiene, al cărei secretar era Bonar.
La întoarcere, ei s-au îmbarcat la Constantinopol/Istanbul cu destinaţia Ţările Române, navigând pe Marea Neagră spre Delta Dunării, anexată de Rusia ţaristă în urma victoriei împotriva Imperiului Otoman în războiul din 1828-1829.
Scoţienii au ajuns la 28 august 1839 în oraşul Sulina, călătorind apoi pe acest braţ al Dunării. După o escală de jumătate de oră la Tulcea, în teritoriul otoman, cei doi au ajuns a doua zi în portul moldovenesc Galaţi.
Relatarea călătoriei a fost publicată în 1843, la Edinburgh, cu titlul „Narrative of a mission of a inquiry to the Jews from the Church of Scotland in 1839“, cartea incluzând desenele lui McCheyne. Volumul a reprezentat subiectul unei conferinţe ţinute de Alexandru Lapedatu la Academia Română la 15 iunie 1934, cu titlul „Doi misionari scoţieni în ţările române acum o sută de ani“. Expunerea, publicată în acelaşi an în Memoriile Secţiunii Istorice ale „Analelor Academiei Române“, a fost reprodusă de Institutul „N. Iorga“ în noua serie „Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea“.
Prin Sulina mai trecuseră şi alţi călători străini în secolele XVIII-XIX: căpitanul austriac G. Lauterer (1782/LXXV), polonezul J. Mikoscha (1782/LXXVII), căpitanul austriac K. Titelsberg (1783/LXXVIII), căpitanul austriac de origine croată F. Mihanovici (1783/LXXIX), locotenentul A. de Lafitte-Clave (LXXX/1784), ofiţerul francez T. du Verne du Presle (1784/LXXXI), nobilul diplomat austriac W. von Brognard (1786/LXXXV), diplomatul francez L. de Beaujour (1817/CX), caretaşul german E. Döbel (1831/CXI), medicul german F. Chrismar (1833/CXII), geograful austriac A. Schmidl (1835/CXIII), literatul scoţian J. Fraser (1836/CXVI) şi ieromonahul rus Partenie (1841/CXIX).
Prin Tulcea mai trecuseră şi alţi călători străini în secolele XVI-XIX: nobilul sol polonez A. Taranowski (1569/Călători VIII), negustorul englez J. Newberie (1582/XII), negustorul italian P. Giorgi (ante-1595/XVIII), sclavul spaniol D. Galan (1595/XIX), cărturarul otoman Evlia Celebi (1667/XXXVIII.4; 1657/XXXVIII.6.D; 1657/XXXVIII.6.E; 1659/XXXVIII.7.A; 1659/XXXVIII.7.B), stareţul rus Leontie (1701/XLV), călugării ruşi Macarie şi Silvestru (1704/XLVII), pastorul luteran suedez M. Eneman (1709/L), un anonim suedez (probabil C. Loos/ 1710/LII), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1711/LIII.1), călugării ruşi Silvestru şi Nicodim (1722/LVI), diplomatul rus de origine scoţiană J. B. of Antermony (1738/LVII), diplomatul suedez P. Jamjouglou (1746/LX), baronul franco-maghiar F. de Tott (1769/LXVIII), căpitanul austriac G. Lauterer (1782/LXXV), căpitanul austriac K. Titelsberg (1783/LXXVIII), căpitanul austriac de origine croată F. Mihanovici (1783/LXXIX), diplomatul austriac W. von Brognard (1786/LXXXV), contele francez A. de Langeron (1790-1791/LXXXVIII), generalul rus M. Kutuzov (1791/LXXXIX), contele francez de Langeron (1807;1809/CI), generalul rus de origine estonă F. Berg (1826/CV), diplomatul francez L. de Beaujour (1817/CIX), medicul german F. Chrismar (1833/CXII), scriitoarea englezoaică J. Pardoe (1836/CXIV), literatul scoţian J. Fraser (1836/CXVI), ieromonahul rus Partenie (1841/CXIX) şi botanistul german A. Grisebach (/CXXI).
Predecesorii britanici ai lui Bonar şi McCheyne din secolele XVI-XIX au fost englezi, cu excepţia scoţienilor J.B. of Antermony şi James Fraser: negustorul J. Newberie (1582/XII), agentul diplomatic H. Austell (1585/Călători XIV), nobilul H. Cavendish (1589/Călători XVI), agentul comercial R. Bargrave (1652/XXXIV), ambasadorul lord W. Paget (1702/XLVI), diplomatul rus de origine scoţiană J. B. of Antermony (1738/LVII), lordul F. Calvert (1764/LXV), consulul W. Eton (1777/LXXIII), lady Craven (1786/LXXXIII), ofiţerul de marină W. Smith (1792/XC), cărturarul W. Hunter (1792/XCI), mineralogul E. Clarke (1800/XCVIII), lordul Bentinck (1801/XCIX), chirurgul W. Wittman (1802/C), scriitoarea J. Pardoe (1836/CXIV), preotul C. Elliot (1835/CXV), literatul J. Fraser (1836/CXVI), E. Spencer (1836/CXVII) şi preotul miliar N. Burton (1837/CXVIII).
Alţi călători străini care au străbătut Dobrogea pe cale fluvio-maritimă în secolele XIV-XIX: anonimul grec de la sfârşitul secolului XIV (Călători II), germanul J. Schiltberger (1425?1427/Călători III), cavalerul burgund W. de Wavrin (1445/Călători IV), negustorul englez J. Newberie (1582/Călători XII), călugărul iezuit G. Mancinelli (1584?1585/Călători XIII), sclavul spaniol D. Galan (1595/Călători XIV), baronul francez F. de Pavie (1585/Călători XV), olandezul J. Van der Doris (1597/Călători XX), călugărul rus A. Suhanov (1651/Călători XXX), clericul creştin Paul din Alep (1653/XXXVII), stareţul Leontie (1701/XLV), călugării ruşi Macarie şi Silvestru (1704/XLVII), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1714/LIII.2), călugării ruşi Silvestru şi Nicodim (1722/LVI), agentul comercial austriac de origine germană N. Kleemann (1768/LXIX), consulul britanic W. Eton (1777/LXXIII), căpitanul austriac G. Lauterer (1782/LXXV), polonezul J. Mikoscha (1782/LXXVII), căpitanul austriac K. Titelsberg (1783/LXXVIII), căpitanul austriac de origine croată F. Mihanovici (1783/LXXIX), locotenentul A. de Lafitte-Clave (LXXX/1784), ofiţerul francez T. du Verne du Presle (1784/LXXXI), negustorul german Jenne-Lebprecht (1786/LXXXIV), diplomatul austriac W. von Brognard (1786/LXXXV), solul veneţian V. di Alessandri (1572/XCIII; s), mineralologul englez E. Clarke (1800/XCVIII), medicul englez W. Wittman (1802/C), caretaşul E. Dobel (1831/CXI), medicul german F. Chrismar (1833/CXII), geograful austriac A. Schmidl (1835/CXIII), scriitoarea engleză J. Pardoe (1836/CXIV), preotul englez C. Elliot (1835/CXV), literatul scoţian J. Fraser (1836/CXVI), britanicul E. Spencer (1836/CXVII), ieromonahul rus Partenie (1841/CXIX), literatul francez A. Labatut (1837/CXX) şi botanistul german A. Grisebach (/CXXI).
Foto
https://istoriiregasite.files.wordpress.com/2012/01
http://zarnesti.net
http://blog.noviodunum.ro
http://www.romaniapozitiva.ro/
Documentare:
Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Daniela Buşă, Călători străini despre Țările Române în secolul al XIX lea, serie nouă, volumul III, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2005.
http://www.acad.ro (Daniela Buşă)
https://www.librariaeminescu.ro/u
https://en.wikipedia.org/
https://www.rulon.com
Ti-a placut articolul?
Articole asemanatoare
Nu exista articole asemanatoare.
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: