„Dinastia Cotovu“ de la Hârşova. Românism prin şcoală şi muzeu (II) Vasile Cotovu - învăţătorul întemeietor de muzeu şi de bibliotecă (galerie foto)

Întemeietorul Muzeului Regional din Hârşova, învăţătorul Vasile Cotovu, a continuat activitatea tatălui său, Ioan Cotovu, adunând şi adăpostind în acest spaţiu cultural piese istorice şi arheologice din ruinele cetăţii romane Carsium. Muzeul, operă a lui Vasile Cotovu, şi biblioteca, realizată de Ioan Cotovu, aflate în incinta localului noii şcoli, au fost inaugurate la 1 mai 1904, în prezenţa familiei regale. Pe prima pagină a cărţii de onoare a instituţiei se află semnăturile membrilor familiei regale: Carol I, Elisabeta, Ferdinand, Maria, Elisabeta a II-a, alături de cele ale lui Anghel Saligny şi prim-ministrul D. Sturdza, participanţi la festivitate.
 
Muzeul, „bogat şi unic în felul său în Dobrogea“, ce cuprindea în patrimoniul său piese adunate de-a lungul timpului şi donate - de exemplu, în 1907, doctorul Ibrahim Themo dona Muzeului de la Hârşova „Un pui de crocodil împăiat; Una copia miniatura de momia Egipt; Una moneda antica“ -, precum şi activitatea iniţiatorului său sunt foarte bine descrise, pe 1 august 1911, de Apostol D. Culea: „D-l Cotovu în sufletul d-sale de artist, nu s-a simţit bine să calce peste nişte urme scumpe ce se uită, pier în ţărână ori în mâini neînţelegătoare. Şi s-a apucat cu o pasiune şi o răbdare vrednică de toată lauda să colecteze ce a putut găsi din tezaurul dobrogean risipit. De remarcat că a deşteptat gustul pentru colectare şi locuitorilor, copiilor chiar. Să-i vezi cum pe întrecutele cu câte o ghiulea veche, un cuţit, o oală, o monedă, ca să fie înscrişi în cartea de pomenire a muzăului. În neîncăpătoarea sală a muzăului se poate vedea o însemnată colecţie arheologică, alta etnografică, o rară colecţie geologică, apoi una zoologică şi botanică, toate din regiunea dobrogeană. Colecţia de tablouri şi fotografii, copii şi gravuri adaugă la frumuseţea artistică a muzăului. În mijlocul sălii, ca un simbol e aşezată miniatura monumentului de la Adam-Clisi. Alături, într-o sală deosebită, e biblioteca muzăului, înfiinţată tot de D-l Cotovu, Muzăul e în creştere şi tinde să devie aceia ce trebuie să fie un bogat muzeu al întregei Dobroge. Dacă statul ar sări în ajutor, dacă învăţătorii şi toţi oamenii cu înţelegere ar contribui cu darul şi stăruinţa lor, am vedea visul realizat în cel mai scurt timp. Şi e păcat ca bună voinţa dezinteresată a d-lui Cotovu să nu fie sprijinită cu toată căldura. (…)“
 
Muzeul de la Hârşova atrăsese atenţia cercurilor de specialitate, iar iniţiatorul său a primit medalia „Beneti Merenti“ clasa I, pentru „cel mai de seamă muzeu regional“.
 
În timpul ocupaţiei Dobrogei, în Primul Război Mondial, muzeul şi biblioteca au fost devastate. Biblioteca s-a salvat, în parte, datorită a doi marinari care, în toiul bombardamentelor, au luat cu ei, pe un vas de război, o parte din cărţi. „Restul a căzut pradă mâinilor devastatoare şi focului“.
 
După război, muzeul a fost refăcut cu ceea ce s-a salvat, cu ceea ce s-a mai găsit şi colectat, Vasile Cotovu adăpostindu-l în trei camere ale casei sale. Colecţiile cele mai importante erau cele de arheologie, numismatică, „naturalistică“ şi etnografie.
 
Inaugurarea Muzeului din Hârşova, la 29 mai 1929, s-a realizat în prezenţa Familiei Regale. Din actul comemorativ, cităm: „De asemenea, suntem mândri de activitatea şi însuşirile distinse ale iubitului nostru concetăţean Vasile I. Cotovu, directorul şcoalei noastre primare de băieţi, alesul Comisiunii Monumentelor Istorice, prin meritele sale, ca membru corespondent pentru judeţul Constanţa, întemeietorul, restauratorul şi conservatorul Muzeului regional Hârşova, care ne-a înzestrat comuna cu o podoabă preţioasă, o instituţie de cultură de seamă, făcând - prin opera sa - ca oraşul nostru să fie recunoscut pretutindenea“.

Vasile Cotovu şi semicentenarul revenirii Dobrogei la Patria-Mamă 

În 1928, s-au desfăşurat sărbători naţionale cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la reunirea Dobrogei cu Ţara şi a zece ani de la revenirea Basarabiei, Transilvaniei şi Bucovinei la Patria-Mamă. Între manifestările dedicate evenimentului, s-a organizat şi Expoziţia jubiliară a Dobrogei, colecţiile muzeului din Hârşova stând la baza unora dintre secţiile sale, şi s-a publicat volumul 1878-1928. Dobrogea - 50 de ani de viaţă românească.
 
Într-o adresă, Vasile Cotovu descria aportul său în organizarea acestor serbări: „Mai am satisfacţia sufletească că împlinirea celor 40 de ani de activitatea mea şcolară în serviciul public coincide cu 50 de ani de la Reanexarea Dobrogei la Patria mumă şi că mi s-a rezervat cinstea de colaborator ca membru al Comitetului de organizare a Serbărilor Semicentenarului Dobrogean, de la Constanţa, în ziua de 28 octombrie 1928 şi că am putut contribui - în parte - la luminarea trecutului istoriei al Dobrogei prin partia imperială la expoziţia retrospectivă a Provinciei Sărbătorite, prin muzeul regional al Dobrogei, întemeiat de mine în Hârşova de acum 30 de ani şi s-a desvoltat sub fericite Auspicii a inaugurării lui de când M.S. Regele Carol I şi Augusta sa Familie Regală la 1 Mai 1904“. 

Pensionarea lui Vasile Cotovu 

Anul 1928 este anul în care, după 40 de ani de învăţământ, Vasile Cotovu înaintează către ministrul său cererea de pensionare, deoarece: „A sosit timpul când trebuinţa şi dreptul a mă odihni după o muncă de 40 de ani, adusă învăţământului în genere şi în special celui dobrogean cu mângâiere că în acest interval de timp am dat societăţii din numeroşii foştii mei elevi, elemente vremelnice, cetăţeni harnici şi patrioţi din care unii ocupă situaţii sociale remarcabile“. 
 
Ministrul Angelescu „primeşte demisiunea d-lui Cotovu pe ziua de 1 ianuarie 1929 şi ţine a-i exprima adânca sa mulţumire pentru marile servicii aduse învăţământului şi pentru activitatea sa extraşcolară atât de folositoare culturii româneşti. Exemplul său ar trebui să servească drept pildă dascălului care-şi face din învăţătura sa un adevărat apostolat“.
 
Înainte de a ieşi la pensie, Vasile Cotovu nu uită să mulţumească celor fără de care realizările sale nu ar fi fost posibile: „La 1 ianuarie 1929 urmând a trece la pensie şi înainte de a mă despărţi de şcoală, căreia am închinat 40 de ani de activitate, recunoscute de activităţile şcolare superioare, prin serviciile aduse învăţământului şi Culturii naţionale din Dobrogea şi a exprima şi adânca mea recunoştinţă colegilor, preţioşilor mei colaboratori din trecut şi celor de astăzi, concetăţenilor mei pentru sprijinul lor moral şi material, precum şi autorităţilor şcolare, care a binevoit de a proba şi bine aprecia toate iniţiativele luate întracest scop. Doresc din tot sufletul ca urmaşii mei să fie animaţi de sentimente cele mai alese, întăriţi de puteri mai mari, ca ale mele, de muncă, abnegaţie ca să poată face mai mult şi să producă - în viitor - elemente viguroase şi nerodnice atât de necesare mai ales acum Patriei, din generaţiunile ce li vor fi încredinţate pentru Mărirea Neamului. Iar restul zilelor ce mi le-a dăruit Dumnezeu, slabele mele puteri le voiu acorda şi mă voiu sili de a contribui veghind şi sprijinind toate acţiunile frumoase şi folositoare ce se vor aduce pe Altarul Culturei noastre naţionale“. 
 
Într-un adevărat testament, numit, oficial, Protocol, din 1949, Vasile Cotovu îşi numeşte urmaşii la conducerea instituţiilor pe care le-a creat şi dezvoltat şi trasează scopurile pe care aceştia trebuie să le urmărească:
 
„Subsemnatul Vasile Ioan Cotovu, fost senator, fondatorul Muzeului Regional din Hârşova, jud. Constanţa, stabilesc următoarele cu privire la patrimoniul meu cultural:
1. Împuternicesc pe Dl. Nicolae M. Dunăre, referent titular în Preşedenţia Consiliului de Miniştri, cel mai apropiat elev şi fiul meu sufletesc să continue, să întregească şi să difuzeze, cu ajutorul unei alese asociaţiuni de colaboratori şi prieteni, ideile, operele şi idialurile cărora mi-am închinat întreaga mea viaţă.
a. ridicarea fiilor silitori la învăţătură sau cu înclinări pentru arte şi meşteşuguri folositoare comunităţii, în special a celor proveniţi din familii ţărăneşti şi muncitoreşti lipsite de mijloace materiale;
b. ridicarea culturală a oraşului Hârşova şi a localităţilor înconjurătoare, prin înfiinţarea de atenee populare sau cămine culturale;
c. desvoltarea sentimentelor de solidaritate morală, economică şi socială între naţionalităţile conlocuitoare dobrogene;
d. cunoaşterea sistematică şi amănunţită a oraşului Hârşova, deopotrivă din punct de vedere istoric, arheologic, geografic, geologic, demografic, etnografic, economic, cultural şi sociologic (unităţi, structuri, relaţii, procese şi tendinţe sociale);
e. conservarea, întregirea şi utilizarea cu caracter public, a patrimoniului muzeului regional fondat de mine; 
f. gruparea în rândul acestor aspiraţii şi opere a tot ce are mai ales şi pregătit şi mai dinamic oraşul, împrejurimile hârşovene şi chiar întreaga provincie românească dela Mare, în scopul închegării, în mod organizat, a unei adevărate şcoale dobrogene de cercetare şi studiere, de înaltă ţinută morală şi cetăţenească, ca şi promovarea talentelor locale.
Dacă în jurul acestei aspiraţii şi opere s-ar grupa şi o serie de talente din afara provinciei, din întreg cuprinsul ţării, aş cunoaşte, la adâncile mele bătrâneţi, un motiv mai mult de încredere în îndeplinirea celor ce subscriu.
 
2. Cum consider că cele de mai sus ar afla un sprijin moral, ştiinţific şi chiar unul de ordin material, prin conservarea, continua completare şi desvoltarea a Muzeului, care este una dintre operele ce s-a confruntat cu însăşi viaţa mea, hotărăsc şi în acest caz special, următoarea succesiune la conducerea acestei instituţii, sub forma unui comitet:
Ing. Insp. Gl. Virgil Cotovu - Preşedinte
_____,,____ Ovidiu Cotovu - Vice Preşedinte
Dr. Nicolae M. Dunăre, Directorul Muzeului
Ion I. Neaţă - intelectual hârşovean recomandat nouă de N.M. Dunăre - Administratorul Muzeului
 
Cu timpul să fie apropiate şi alte elemente (profesori, învăţători sau alţi intelectuali locali) şi să se folosească orice prilej (cercetări întâmplătoare sau sistematice în cuprinsul şi împrejurimile oraşului) care a îmbogăţi muzeul cu: piese geologice, zoologice, botanice, arheologice, documente istoriografice, cartograme, diagrame şi grafice statistice, etc…
 
3. Ca urmare solicitărilor şi recomandărilor unor profesori universitari: Nicolae Iorga, Ion Simionescu şi Vasile Pârvan şi în afară de alte dispoziţiuni date până în prezent ori pe cale de a le da, ca de pildă repartizarea unor piese sau grupuri la unele din institutele ştiinţifice cari şi-au manifestat această dorinţă hotărăsc:
a. în semn de preţuire şi răspuns recunoscător faţă de dragostea cu care întreaga noastră familie a fost înconjurată de concetăţeni şi pentru alesele satisfacţiuni de ordin sufletesc şi cetăţenesc cu care ne-au dăruit, vreu ca muzeul să rămână pe loc, spre a fi totodată un imbold şi un prilej la cunoaşterea sistematică şi aprofundată a regiunei.
b. în cel mult 10 ani însă: directorul va perfecta mutarea muzeului (piesele originale) la Bucureşti sub forma unui nucleu de muzeu dobrogean în capitala ţării.
c. în acelaşi interval de timp, administratorul va modela copiile pieselor aflate într-un singur exemplar, pentru ca din copii, fotografii şi dubluri, să se alcătuiască muzeul local.
d. Nepoţii mei sunt rugaţi să suporte costul fotocopierii documentelor aflate într-un singur exemplar, cât şi a pieselor greu de modelat din ghips; deasemeni fotografierea întregului muzeu, pe raioane, înainte de operaţia scindării.
 
4. Tot în legătură cu desvoltarea muzeului îmi exprim dorinţa de a organiza o sală cu:
a. grafice, diagrame şi cartograme, prin care să se reprezinte fenomenele mai importante, din decursul timpului, de ordin demografic, cultural, economic, sanitar, atât din localitate cât şi din împrejurimi (comparativ).
b. O expoziţie permanentă a studiilor apărute ori în manuscris, despre Hârşova şi împrejurimi, despre instituţiile şi personalităţile hârşovene.
c. O expoziţie permanentă a cărţilor scrise de autori hârşoveni (prin naştere, domiciliu definitiv sau temporar).
 
5. Aş considera cea mai mare mulţumire dacă acei care s-ar considera succesorii şi părtaşii idealurilor mele ar realiza sau ar contribui la realizarea unei «Monografii a Hârşovei» de mari dimensiuni şi adânci investigaţiuni, cari prin aceasta să poată furniza unora dintre redactorii cărţii posibilitatea de a trece cu succes, cu capitolele respective, teze de doctorat în geografie, geologie, arheologie, etc…
 
Încheind acest protocol, aduc mulţumiri tuturor oamenilor de bine ce vor contribui la ducerea mai departe a idealurilor pentru întruparea cărora am sădit la temelie convingerea şi credinţa în rostul şi caracterul neperitor al operelor omeneşti închinate bucuriei estetice, utilităţii morale şi ajutorării materiale a semenilor noştri.
 
Dragostea de oameni, dragostea de aproapele, constituie izvorul cel mai de seamă al forţelor arhitecturale omeneşti, lăsate la îndemână de Marele Ziditor al tuturor Cerurilor şi Pământurilor.
 
Este metoda prin care, după o îndelungată experienţă, cred că ar asigura, în decursul secolelor, progresul moral şi social atât al indivizilor cât şi al popoarelor.
 
Vasile Ioan Cotovu“
 
O lecţie de dăruire şi de iubire de Dobroge, din care trebuie să învăţăm.
 
Sursa foto: Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa

Despre Lavinia Dumitraşcu 

Lavinia Dacia Dumitraşcu s-a născut la Constanţa pe data de 9.12.1966. A fost atrasă, în clasele generale, de gimnastică, a scris poezie, a frecventat cenaclurile constănţene, a publicat în reviste literare şi a luat premii. A ales însă istoria pentru că era fascinată de modul în care scotocea tatăl său, regretatul Gheorghe Dumitraşcu, prin arhive şi biblioteci pentru a „dezgropa“ ceea ce era îngropat şi uitat. A activat ca lector asociat la Universitatea „Ovidius“ Constanţa - Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice, iar anterior, ca preparator/lector univ. în cadrul Universităţii „Andrei Şaguna“ din Constanţa. Din 2005 şi până în prezent este muzeograf 1 A în cadrul Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa. 
 
Citeşte şi:
 
Colaborare ZIUA de Constanţa Istoricul Lavinia Dumitraşcu vă invită să descoperiţi Dobrogea după momentul Unirii cu Ţara (document)
 
Interviu online Lavinia Dumitraşcu a rememorat revolta pe care a simţit-o când lui Gheorghe Dumitraşcu i-a fost refuzat de penelişti titlul de cetăţean de onoare al Constanţei
 
„Dinastia Cotovu“ de la Hârşova Românism prin şcoală şi muzeu. Ioan Cotovu (I)