Cum arătau vestitorii primăverii moşilor-strămoşilor noştri Mărţişoare de acum două secole la Muzeul de Artă Populară din Constanţa (galerie foto)

An de an, Muzeul de Artă Populară din Constanţa organizează în perioada 26 februarie - 1 martie, Târgul Mărţişoarelor, manifestarea ajunsă la cea de-a X-a ediţie. În parcul din faţa muzeului, creatorii de mărţişoare îşi prezentă mărţişoarele realizate de ei din scoici, ceramică, piele, fir de argint, mărgele, sticlă, piatră. Timp de patru zile, cât se va desfăşura această manifestare, constănţenii sunt invitaţi să viziteze expoziţia Muzeului „Mărţişorul la români", care prezintă mărţişoare ataşate costumelor populare din toate zonele etnografice ale ţări. „Toate costumele populare de sărbătoare pe care le avem în muzeu poartă mărţişoare care datează din anii 1780-1800. Gama structurală şi forma mărţişoarelor constă în două fire, alb şi roşu, răsucite sub formă de şnur. În unele zone, cele două fire răsucite erau de culoare albă şi neagră. Culoarea albă reprezenta tinereţea, prospeţime, gingăşia, culoarea roşie - verva, sănătatea, iar culoarea neagră - moartea anului vechi. Primele mărţişoare erau purtate în jurul gâtului şi la mână. În unele zone, acest şnur era purtat la pălărie. În funcţie de starea socială, la aceste şnururi se prindea şi un bănuţ de argint. Moneda era asociată soarelui. În aşa, fel mărţişorul ajunge să fie un simbol al focului şi al luminii, deci şi al soarelui. Mărţişorul era privit ca un talisman, care îl fereşte pe cel care îl poartă de deochi, de vrăji şi de boli. La începutul primăverii, mărţişoarele erau oferite de către părinţi - copiilor şi nepoţilor, de către naşe - finelor. Se credea că, în felul acesta, copiii erau apăraţi de rele şi de boli şi că aveau să fie sănătoşi, precum argintul, şi roţii la faţă, precum culoarea roşie din şnur. Micile talismane se purtau toată luna martie, apoi se puneau în grajduri sau la icoane. În unele zone erau aruncate peste pomi înfloriţi", ne-a povestit directorul Muzeului de Artă Populară din Constanţa, Maria Magiru. Potrivit ei, la Muzeu se păstrează 50 de mărţişoare, care datează din anii 1780-1800.

Primele mărţişoare - două pietre înşirate pe aţă

În multe săpături arheologice din România s-au găsit mărţişoare cu o vechime mai mare de opt mii de ani. Sub forma unor mici pietre de râu vopsite în alb şi rosu, ele erau înşirate pe aţă şi se purtau la gât. Culoarea roşie, dată de foc, sânge şi soare, era atribuita vieţii, deci femeii. În schimb, culoarea albă, conferită de limpezimea apelor, de albul norilor era specifică înţelepciunii bărbatului. De altfel şnurul mărţişorului exprimă împletirea inseparabilă a celor două principii ca o permanentă mişcare a materiei. Culorile alb şi roşu au rămas până în zilele noastre ca simbol al sexelor, ele fiind regăsite şi la bradul de nuntă şi înmormântare. În credinţa populară mărţişorul simbolizează funia anului care adună, prin împletirea celor doua fire, cele 365 de zile calendaristice. Culorile alb şi rosu reprezintă cele doua anotimpuri opuse, iarna şi vara. Simbolul şnurului de mărţişor realizat din cele doua părţi răsucite, una albă şi cealaltă roşie, a fost iniţial folosit de daci înainte ca romanii să-i cucerească. Pe acea vreme şnurul era alcătuit din alte doua culori: alb şi negru. Culoarea neagra reprezenta lâna neagră dată de Baba Dochia nurorii sale, şi simboliza întunericul iernii. Partea albă simboliza lumina primăverii. Lâna s-a schimbat, conform legendei, din negru în alb prin sacrificiul fetei. Din aceasta cauză partea roşie din mărţişor reprezintă sângele şi sacrificiul. În final, primăvara şi mărţişorul vor fi mai puternici decât întunericul.

Semnificaţia mărţişorului, modificată de trecerea anilor

Mărţişoarele actuale sunt confecţionate tot din două fire alb-roşii, împletite din mătase, la care se agaţă mici pandantive artizanale, care ar simboliza norocul, sănătatea, iubirea, obiceiul pierzându-şi mult din semnificaţiile iniţiale. Astăzi, mărţişorul este un simbol al primăverii. Oamenii oferă cu multa plăcere de 1 Martie mărţişoare celor pe care îi iubesc, ca simbol al admiraţiei lor, ca respect şi stimă specială, pentru doamne şi domnişoare.