Legenda Farului Genovez, fermecătorul loc de întâlnire de pe movila Avretuk Tepe (galerie foto)

Farul Genovez este cunoscut tuturor constănţenilor şi turiştilor care au vizitat litoralul românesc. Istoria lui însă este mai puţin cunoscută.
 
Multă vreme, s-a vehiculat ideea conform căreia pe locul actualului far, navigatorii genovezi ar fi ridicat, în anul 1300, un far care să le înlesnească navigaţia în zona. Prin restaurarea vechiului far medieval, la 1860, s-ar fi construit ceea ce numim astăzi Farul Genovez. Datele istorice nu sprijină însă această teorie. Din ceea ce cunoaştem şi recunoaştem astăzi ca adevăr istoric, Farul Genovez a fost construit între 1858 şi 1860 de inginerul francez de origine armeană Artin Aslan, potrivit aedificium.rockhall.ro.
 
Pe lângă destinaţia sa principală, de înlesnire a navigaţiei, arhitectura sa deosebită i-a conferit în scurt timp rolul de loc de întâlnire al constănţenilor. Farul era dotat cu lumină statică şi a funcţionat până în 1913, când instalaţia de iluminat a fost dezafectată. În 1948, a fost restaurat şi, de atunci, şi-a păstrat rolul de obiectiv turistic de marcă al Constanţei. De unde vine totuşi numele Farului Genovez, dacă acesta nu a fost ridicat de navigatorii peninsulei Italice? Există mai multe ipoteze, unele dinte cele mai pertinente fiind prezentate de Petre Covacef în cartea „Povestea Farului Genovez“: „Mai degrabă numele de genovez vine de la un calificativ care a fost acordat de turcii care au ocupat Dobrogea până în 1878. Impresionaţi de zidurile groase întâlnite în mai multe locuri din Constanţa, le-au denumit în graiul lor, Geneviz Calee (cetate genoveză). La Constanţa au existat mai multe construcţii care au purtat numele de Chei genoveze, Magazii genoveze, şi nu se putea ca o construcţie de far să nu se numească Far Genovez.“
 
„Povestea a început odată cu venirea la Constanţa a lui Toma Radicevici, un croat angajat de o societate austriacă să aibă grijă de Farul din bătrânul Tomis. Zece ani mai târziu, Constanţa era aproape o ruină, după distrugerile suferite în Războiul Ruso-Turc de la 1828-1829. Farul era distrus. Radicevici se făcuse hangiu, dar aproape noapte de noapte îşi punea argaţii să ardă seu de animale pe movila Avretuk Tepe, pentru ca navele din larg să ştie unde este uscatul. Radicevici a murit însă, într-o zi a anului 1852, argaţii nu au mai ars seul, iar hanul a rămas pe mâna văduvei sale. Femeia şi-a chemat în ajutor cele şase nepoate de la Varna. În 1854, în timpul războiului Crimeii, la Constanţa debarcă trupe franceze aliate cu Turcia şi Imperiul Britanic, împotriva Rusiei. Un ofiţer de origine armeană, Artin Aslan, fiind rănit, este trimis să se odihnească în Hanul văduvei Radicevic. Se îndrăgosteşte de Mariam, una dintre nepoate şi decide să se însoare şi să rămână la Constanţa. Preia afacerea hanului, dar fiind inginer de profesie, se angajează şi ca specialist la compania britanică Danube Black Sea Railway Co Ltd. Între timp, el comandase deja în Franţa construirea cupolei de far şi încheiase un acord cu administraţia otomană a Constanţei, pentru reclădirea Farului la care atât de mult visase Radicevici. Cu ajutor britanic şi francez, Aslan şi arhitectul Blaise Jean Marius reuşesc să ridice Farul Genovez, între anii 1858-1860. De numai opt metri înălţime, dar ridicat pe o movilă aflată la 21 de metri deasupra mării, Farul a funcţionat timp de aproape cinci decenii, până în 1905, când a fost pus în funcţiune Farul din Port. Construcţia veche, cea a lui Aslan, a lui Radicevici, stă în continuare de veghe pe movila Avretuk Tepe“, potrivit black-sea.travel.ro.