#citește Dobrogea: Boris Caragea, sculptorul de repere

La 11 ianuarie 1906, se năștea, la Balcic, într-o familie nevoiașă, viitorul sculptor Boris Caragea.

Rămas orfan de la 10 ani, e nevoit să muncească din greu pentru a-și câștiga existența și a-și ajuta familia.
Își depășește însă condiția, cu ambiție și stăruință, reușind să părăsească orașul natal și să ajungă, sprijinit de sculptoriţa Zoe Băicoianu, student la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, unde îi are ca profesori și mentori pe Frederick Storck şi Oscar Han.



Se afirmă ca un tânăr talentat, remarcabil prin construcţia volumelor şi fineţea modelajului, sculptura sa înscriindu-se în curentul realist romantic.

Prima expoziţie personală o deschide în 1933, în atelierul sculptorului Paciurea, care-i fusese şi profesor. Printre lucrările cu subiect folcloric, expune câteva sculpturi de inspiraţie dobrogeană: „Femeie cu cobiliţă”, „Dans dobrogean” sau „Pescarii”. În 1934, face o călătorie de studii de-a lungul coastelor Mării Mediterane, poposind la Constantinopol, Atena, Alger, Marsilia, Cassis şi Neapole, iar în 1937 primește premiul pentru sculptură al Ministerului Artelor.

Adevărata revelaţie în sculptura sa o va avea în 1935, când îl cunoaşte pe Mestrovici şi, apoi, devine subjugat de arta lui Bourdelle, ca şi de cultul pentru antici.

După 1944, Caragea se dedică sculpturii realist socialiste, în care crede cu autenticitate. Se spune că, la contactul cu sculptoriţa sovietică, Vera Muhina, el a distrus aproape tot ce sculptase înainte.

Boris Caragea este autorul celebrei Statui a lui Lenin, dezvelită la 21 aprilie 1960 și care, până la Revoluția Română din 1989, a stat în fața Casei Scânteii, fiind realizată din bronzul rezultat din topirea statuii ecvestre a regelui Carol I.

Deşi originea lui sănătoasă i-a adus, în regimul comunist, tot felul de privilegii ( a fost preşedinte al Uniunii Artiştilor Platici, „Artist al poporului”, "Maestru emerit al artei” membru corespondent al Academiei Române, laureat, în mai multe rânduri,  al Premiului de stat ), Caragea a rămas un om modest și simplu, un artist romantic, un profesor iubit de studenții săi de la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, unde a predat 15 ani.

Angrenat în convenţionalismul perioadei comuniste, el a făcut artă monumentală militantă, revoluţionară, marcată însă de un lirism de care nu s-a dezis niciodată. Sculptura sa a rămas ataşată figurii umane, fiind permanent în căutarea expresiei unor idealuri şi năzuinţe sociale.

Paralel cu lucrările comandate de regim, el a căutat să se exprime şi în alte moduri, făcând o sculptură în care a poetizat forma şi a obţinut din volumele plastice o melodie a ritmului. Reprezentarea claiscizantă a temei nudului, în ultima perioadă a creaţiei lui, devine predominantă, căutând esența esteticii corpului feminin.

A participat la toate Saloanele de stat de arte plastice, la Bienalele de la Veneţia (1954, 1956 şi 1964). A fost prezent în numeroase expoziţii organizate în străinătate (R.D. Germană, Bulgaria, Austria, Egipt, Moscova, Cehoslovacia, Polonia, Budapesta, Minsk, Belgrad, Cairo, Bratislava, Leningrad, Sofia, Alexandria, Paris, Torino, la Middelhein-Anvers, în 1967).

În Constanța, două dintre lucrările lui Boris Caragea sunt repere ale orașului: „Aruncătorul de disc” (Discobolul), inaugurată în anul 1960 și amplasată în apropierea Sălii Sporturilor, și  „Monumentul Victoriei“, realizat din bronz şi inaugurat în 1968 în Parcul Primăriei Constanţa, care glorifică lupta antifascistă a poporului român. După 1989, autoritățile au inteționat să dărâme monumentul, care a fost salvat și grație argumentelor regretatei  Doina Pauleanu, pe atunci consilier sef la Inspectoratul judetean pentru Cultura Constanta, care a susținut că „Victoria” reprezinta o etapa din istoria noastra care nu poate fi ștearsă.

Boris Caragea s-a stins la 8 august 1982, în București.
 

Citește și:
 
#citeşteDobrogea: „Boris Caragea era un om senin, foarte frumos şi generos”. 114 ani de la naştere