#Citește Dobrogea: Tătari dobrogeni persecutați de comuniști

Tătarii au acceptat cu greutate regimul comunist și au încercat să se opună acestuia. Cei care s-au opus au fost pedepsiți aspru de regim, fiind pedepsiți cu ani grei de temniță, iar unii dintre aceștia și-au pierdut viața.
 
În martie 1953, Comitetul Democrat Turco - Tătar s-a autodizolvat, iar musulmanii au devenit membri ai Partidului Comunist din România, încercând să se adapteze noilor norme sociale.
Tătarii din Dobrogea vor fi persecutaţi de autorităţi pentru că oferiseră sprijin refugiaţilor din Crimeea, în timpul persecuțiilor anterioare și post-surghiunului din 1944, fiind arestaţi de organele de Securitate.

În anul 1952, la 15 aprilie erau arestaţi de Securitate 39 de tătari ce făceau parte din Mişcarea Naţională Tătară, fiind acuzaţi de spionaj în favoarea Turciei. De altfel, pe toată durata regimului comunist, dar îndeosebi în timpul regimului Gheorghe Gheorghiu – Dej, tătarii au fost urmăriţi, ameninţaţi, supuşi unor percheziţii şi le-au fost confiscate proprietăţile.  Într-un interviu avut cu B.Z., tătar octogenar din Medgidia, acesta îşi aducea aminte de confiscarea unei proprietăţi aflate în zona centrală a oraşului, urmată apoi de naţionalizarea terenului respectiv. Terenul a fost confiscat abuziv, fiind recuperat după 1990.


Cu toate acestea, unii dintre ei vor avea de suferit persecuţiile regimului comunist. Printre aceştia îl amintim pe Negip Hagi Fazâl, de profesie economist, s-a nascut în satul Azaplar (Tătaru), în județul Constanta, la 17 aprilie 1906. Era fiul lui Hagi Fazil și Șerife, familie de tătari înstăriți, care au emigrat din Crimeea în 1860, din cauza persecuțiilor țariste. Negip Hagi Fazâl a absolvit celebrul Seminar Musulman din Medgidia și apoi Școala de Științe Cooperative din București. A lucrat ca inspector școlar la Banca Populară din Constanța. Negip Hagi Fazâl a fost una dintre personalitățile dobrogene care s-au implicat în adăpostirea tătarilor crimeeni, faptă pentru care a fost arestat de autoritățile comuniste. În 1948 era arestat, fiind lider al organizaţiei dobrogene – Comitetul de ajutorare a refugiaţilor tătari şi ucis cu bestialitate în beciurile Securităţii din Constanţa.
 




Un alt persecutat al vremii a fost învățătorul Sagit Ali Mutalâp, ce a deținut funcția de  inspector şcolar. S-a născut la  Cobadin, în data de 17 aprilie 1907. Avea o familie numeroasă compusă din 6 membri (soția și patru copii). A fost arestat la 11 august 1952, făcând parte din lotul ”celor 15 tătari”. Cei arestați erau acuzați că au acordat ajutor tătarilor refugiați din Crimea, în România.
Prin sentința nr. 1290/1953 a Tribunalului Militar București, Sagit Ali Mutalâp a fost condamnat la 15 ani muncă silnică pentru ”crimă de înaltă trădare”.
A fost încarcerat la Constanța, Jilava, Pitești și Dej. La 18 ianuarie 1963 este transferat la penintenciarul Gherla, unde va muri cinci luni mai târziu, la 12 mai 1963.




Un alt membru al rezistenței tătare a fost învățătorul Ali Becmambet, care reușește  să supravieţuiască în închisoare, după ce primise 20 de ani de temniță grea. Asemeni altor lideri ai rezistenței tătare, a fost absolvent al Seminarului Musulman din Medgidia, promoţia 1933-1934, profesând ulterior ca hoge şi învăţător.
 
Tătarii au refuzat să colaboreze cu Securitatea, nu s-au conformat directivelor comuniştilor de a preda pământul aflat în proprietate, în cadrul Gospădăriilor Agricole Colective  (G.A.C.), de a accepta să intre în aceste asociaţii colective, dar au şi sprijinit refugiaţii din Crimeea, ce aveau origine tătară și se confruntau cu represiunile autorităților sovietice. Atunci când a fost posibil unii tătari au emigrat în Turcia, apartenenţa la lumea turcică, fiind foarte puternic manifestată în conştiinţa lor. Colectivizarea agriculturii după model sovietic a fost acceptată de tătarii săraci şi respinsă de cei bogaţi. Neplata datoriilor către stat ducea la confiscarea bunurilor de către preceptor, inclusiv a animalelor din gospodărie.



Au existat şi cazuri, este drept mai rare, în care unii tătari au trădat pe cei pe care anterior îi găzduiseră. Acest lucru se poate explica prin teama prezentă în societate şi nesiguranţei pe care o resimţeau cetăţenii.
După instaurarea regimului comunist în Crimeea, tătarii din Dobrogea au menţinut legăturile cu cei din patria de origine în ciuda tuturor vicisitudinilor şi pericolelor la care se expuneau. În acest context Turcia a devenit spaţiul căruia i se vor circumscrie atât turcii cât şi tătarii în virtutea unor apropieri istorice, culturale, religioase şi tradiţionale. Turcia va fi percepută în lipsa “statului mamă” ca fiind “statul protector”. În Turcia erau permise vizitele la rude, atât pentru turcii cât şi pentru tătarii din Medgidia. Tătarii de aici se căsătoriseră cu cetăţeni turci, sau emigraseră în Turcia. Într-un interviu realizat cu B.Ş., tătăroaică din Medgidia, pensionară de 70 de ani,  la 12 ianuarie 2015, aceasta îşi aduce aminte de vizitele  frecvente la rudele din Turcia, unde avea surori căsătorite. Statul român permitea vizitele în Turcia.

În perioada comunistă membrii comunităţii tătare au încercat pe lângă afirmarea profesională şi încercarea de a accede după absolvirea unor instituţii de învăţământ superior, în funcţii importante ale statului, să colaboreze cu autorităţile comuniste.
În perioada comunistă au existat persecuţii, ameninţări, şantajarea unor membri ai comunităţii şi discriminare etnică. Au existat victime ale regimului în rândul membrilor comunităţii, în special în primii ani de existenţă ai Securităţii şi la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Abduraman Ismail, hoge din Medgidia, a fost condamnat la patru ani de detenţie, Cherim Latif a fost arestat timp de cinci ani, iar apoi eliberat din lipsă de probe, Etem Curt Mola, baş muftiu, condamnat la 5 ani de închisoare, Kalil Zubeir, avocat şi profesor din Medgidia, cercetat, Kemal Zaid a fost arestat şi încarcerat la Rahova în 1948, iar Osman Deuşe, arestat şi anchetat. Unii tătari din Medgidia vor fi deportaţi sau vor primi domiciliu obligatoriu. Printre aceştia amintim pe: Apaz Iliyas, cu domiciliul forţat, pentru cele 120 de ha de pământ pe care le deţinea (Apaz Refic, Apaz Ismet şi Apaz Şucran, copiii acestuia- aveau aceiaşi interdicţie).

Ulterior, acest fenomen se va estompa, nu doar în cazul comunităţilor tătară şi turcă, ci şi al comunităţii româneşti majoritare, în condiţiile în care regimul comunist era temeinic instaurat.
 
Bibliografie selectivă
 
S.J.A.N.C., Fond Comitetul Democrat Turco-Tătar, Dosar 2/1948-1950
Virgil Coman, Mărturii documentare privind activitatea culturală a Comitetului Democrat turco-tătar Constanţa (1948-1953), în volumul Tătarii în istoria românilor, Editura Muntenia, Constanţa, 2005
 Adriana Cupcea,  Construcţia identitară la comunităţile turcă şi tătară din Dobrogea, în Studii de atelier. Cercetarea Minorităţilor Naţionale din România al Institutului pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale, Cluj-Napoca, nr. 49, 2013
 Acmola Güner, Rezistenţa tătară în Dobrogea, în volumul Experimentul Piteşti. Reeducarea prin tortură, Ediţia II, Piteşti, 2003
 Idem, Necip Hagi Fazil, Editura New Line, Constanţa, 2009
***Mişcarea naţională a tătarilor crimeeni. Evenimente, fapte, documente, coordonatori E. şi Y. Memedemin, Constanţa, 1999
Interviu cu B.Z., realizat la 17 ian. 2014
Interviu cu C.N.,  realizat 10 iunie 2015

 Despre Adrian Ilie:
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director adjunct Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța (2020)/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
 

Citește și:

#citeșteDobrogea Asistența socială în perioada interbelică la Constanța