#citeșteDobrogea: Comunitățile de macedoromâni stabilite în Dobrogea în perioada interbelică

Colonizările externe cu comunități de macedoromâni ce urmau a se stabili în Dobrogea, aveau în vedere primirea unor loturi de pământ, ce urmau a fi lucrate cu familiile lor, acțiune considerată ca fiind o adevărată "operă națională".

În primăvara anulului 1925 urmau să demareze colonizările cu macedoromâni din Macedonia și Tracia Orientală, din Meglenia, Veria, Vedena și Caterina. Ocupația principală a acestor coloniști era creșterea oilor. Cauza principală a acestui exod al populației a fost reprezentată de mutațiile demografice cauzate de războiul turco-grec din anii 1919-1922. Mulți macedoromâni au avut de suferit de pe urma acestui conflict, fiind amenințați de ambele părți, atât prin pierderea identității cât și prin pericolul de a-și pierde proprietățile, avuția și chiar viața.

La inițiativa aromânilor și a meglenoromânilor statul român a preluat inițiativa de a pregăti emigrarea acestora. Guvernele statului român au acordat permanent atenție comunităților macedoromânilor aflate la sude de Dunăre. Solicităriloe au fost adresate primului ministru Ionel I.C. Brătianu.

Ministrul agriculturii și ad-interim al Domeniilor, Alexandru Constantinescu, a dispus constituirea unor comisii la nivelul județelor Durostor și Caliacra, aflate în Cadrilater. Aceste comisii urmau a fi coordonate de prefecți și aveau în vedere studierea modalității de colonizare a macedoromânilor.

Loturile de pământ primite de imigranții stabiliți în Dobrogea urmau a fi cuprinse între 10 și 15  ha și erau rezervate exclusiv țăranilor care se colonizează, în zonele de graniță, lucru precizat și în legea agrară. Pentru întemeierea gospodăriilor urmau să primească sub forma unui împrumut suma de 50.000 lei.

Ministrul agriculturii a înaintat guvernului din care făcea parte un raport din care reieșea faptul că pentru familiile de macedoromâni erau disponibile 41.103 ha. Solicitări pentu împroprietărire erau atât din exteriorul țării cât și din țară. S-a hotârât ca raportul între aceste solicitări să fie egal.  Coloniștii urmau să primească un lot de pământ arabil, 2000 m² pentru construcția unei locuințe și a unor anexe, precum și posibilitate a de a folosi 50 de ari islaz, marea majoritatea dintre coloniști fiind crescători de animale.

Raportul ministrului agriculturii a fost aprobat în ședința de guvern din 13 iunie 1925.

Primele familii de macedoromâni au sosit în portul Constanța la bordul vaporului Iași, la 26 octombrie 1925. Procesul a continuat, iar în luna aprilie 1926, se înregistra sosirea a 1500 de familii. Erau mult mai multe familii decât fuseseră preconizate inițial. Primele familii au primit loturile promise la Silistra. Cei nou sosiți primeau în zona de graniță 15 ha de pământ arabil și 15 ha de pădure. Acestea puteau fi valorificate după propria voință. Multe familii nu au primit terenuri la momentul sosirii, deoarece acele terenuri arau însămânțate și trebuiau recoltate de foștii proprietari. Pentru a grăbi recoltarea s-a impus o arendă de 6000 lei la hectar, celor care refuzau să părăsească terenurile.

Foștii proprietari au preferat să achite sumele stabilite și să folosească terenurile în continuare. Această situație a creat multe tensiuni și nesiguranță pentru cei colonizați. Pentru a grăbi părăsirea terenurilor Direcția colonizărilor a hotărât ca vechii proprietari să împartă recolta cu noii proprietari.

Madoromânii cu stare, ce reușiseră să-și vândă proprietățile și turmele de oi, au cumpărat case și terenuri, ce ajungeau până la 70 ha. Acestea erau însă cazuri izolate. Unii coloniști au deschis afaceri înfloritoare câștigând de pe urma comerțului. Marea majoritate a coloniștilor aveau suprafețe mici, separate, aflate la distanță unele de altele. Unii dintre coloniști nu primiseră întreaga suprafață promisă, deținând suprafețe mult mai mici, chiar la o treime din ceea ce trebuiau să primească. În unele zone nu au primit loturi de pământ, lucru care i-a determinat să ia cu asalt autoritățile, cu petiții și solicitări.

Mulți coloniști regretau faptul că au părăsit locurile de baștină, condițiile de trai fiind precare pentru familiile lor. Presa vremii critica sosirea acestora, prin glasul unor ziariști precum C.N. Sarry.

Au fost colonizate 5966 de familii de la sud de Dunăre, în județul Caliacra, iar în județul Durostor se stabiliseră 2104 familii de macedoromâni. Unii au reușit să- și construiască case, alții bordeie, iar alții au fost cazați în casele turcilor și bulgarilor, situație care a creat tensiuni între comunități. Pentru evitarea acestor tensiuni care puteau să degenereze în conflicte locale, autoritățile au înființat posturi de jandarmi în aceste localități în care fuseseră așezați coloniștii.

Putem conchide prin a spune că sosirea coloniștilor macedoromâni în sudul Dobrogei a fost greoaie, generată de nepregătirea autorităților, de interesul de a tergiversa lucrurile de căttre foștii proprietari și de apariția unor nemulțumiri locale în cadrul unor comunități.
 
 
Surse bibliografice
***Legea pentru reforma agrară din Oltenia, Muntenia, Moldova și Dobrogea, Editura Ramuri, Craiova, f.a.
Dobrogea jună,  XXV, nr.173 din 22 august 1924.
Ion Mamina, Ion Bulei, Guverne și guvernanți. 1916-1938, Editura Silex, București, 1996
Vasile T. Muși, Un deceniu de colonizare în Dobrogea Nouă. 1925-1933, f.e.f.a.
Valentin Ciorbea, Evoluția Dobrogei între 1918-1944, Editura Ex Ponto, Constanța, 2005
 
 
Despre Adrian Ilie:
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director adjunct Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța (2020)/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
 
Citește și:

#citeșteDobrogea Serviciul de pompieri în Constanţa la începutul secolului trecut