#citeșteDobrogea: Femeile în viața publică și religioasă a Dobrogei antice - Mari preotese și binefăcătoare ale cetăților vest-pontice (II)

• Apollonis și Aba

Descoperirile arheologice efectuate la Histria, Callatis și Tomis, de-a lungul a două secole, au scos la iveală izvoare epigrafice (inscripții) în care sunt menționate nu mai puțin de 251 de personaje feminine. Potrivit specialistului Annamaria Izabella Pazsint, acestea sunt în general menționate doar ca "soția lui...", "fiica lui...", fiind scos în evidență rolul lor domestic, de soții iubitoare și de mame, fără nicio implicare în viața publică. Este exact ceea ce am afirmat în primul articol al acestei serii, în sensul că, mai ales în perioada greacă a Micii Sciții (sec.VII î.H - sec.I î.H), femeia cetăților vest-pontice nu este altceva decât o "versiune a Penelopei" (n.a. sursă - Pazsint) iubitoarea, supusa și răbdătoarea soață a eroului legendar Ulise/Odiseu.



Așa cum am afirmat, situația se schimbă în timpul stăpânirii romane, dar accederea la funcții publice, religioase și administrative va reprezenta totuși, în continuare, excepția de la regulă.


Excepțiile acestea însă au existat, din fericire, iar acesta este motivul pentru care le analizăm. Atât în epoca greacă (perioada elenistică), cât și în cea romană, cel mai des femeile bogate și educate dețin funcții religioase, fiind fie preotese ale unor culte, fie membre și conducătoare de asociații și colegii private de adoratori (sursă - Pazsint). Ele sunt preotese, dar și administratori financiari ai clădirilor religioase (temple), adesea ocupându-se și de organizarea unor evenimente publice precum banchete publice, sărbători și procesiuni.


Potrivit aceleiași surse sus-menționate, din totalul de 15 femei confirmate ca având funcții religioase în Scythia Minor, zece erau din orașul Tomis. În ceea ce privește etnia acestor zece tomitane, specialiștii au stabilit că cinci erau orientale romanizate, două de etnie greacă, una orientală, una greco-romanizată iar ultima - fără identificare etnică.


Pentru că în primul articol ne-am referit la modele din epoca elenistică (Bakchis Callatiana - onorată la Atena), venim astăzi cu un nou exemplu, o altă excepție, din aceeași perioadă. Este vorba despre o femeie din Histria care nu este doar o simplă preoteasă, ci o "arxasa", corespondent al funcției de arhonte, înalt magistrat în democrația grecească. Datată sec.II î.H, placa de marmură de la Histria poartă următoarea inscripție: "Apollonis, fiica lui Diogenes, soața lui Euainetos (sau Polyainetos) al lui Athenades, a pus această dedicație Demetrei,la ieșirea din archontat" (sursă ISM II, 120). Această Apollonis a fost așadar magistrat, dar și preoteasă a Demetrei, zeița recoltelor, a agriculturii și a fertilității pământului.
Cu siguranță, Apollonis făcea parte dintr-o nobilă și bogată familie histriană, prin intermediul căreia a reușit să acceadă la funcția de "arxasa".
Au existat situații similare și în alte orașe, în epoca elenistică și în cea romană. Astfel, Lollia Antiochia era în sec.I d.H, în vremea lui Augustus, suprem magistrat al orașului Assos (în V Asiei Mici, azi Bekramkale - vestul Anatoliei,Turcia). În insula Thassos, o epigramă elenistică o menționează pe Epykydilla, cea care a deținut de două ori funcția de arhonte, alătui de soțul ei Phythion. Un alt caz este cel al Flaviei Vibia Sabina, care la începutul sec.III (211-217 d.H), tot în Thassos, era membră a gerusiei locale, Sfat al Bătrânilor în democrația greacă transformat în Sfat al Înțelpților și al conducătorilor cetății.


Cel mai elocvent exemplu de femeie ajunsă să aibă o mare putere în Dobrogea antică este cel al preotesei Aba a lui Hekataios, de la Histria, slujitoare a Cybelei, Marea Mamă a Zeilor (Magna Mater Deorum).
Această divinitate de origine frigiană (Asia Mică) a fost adorată și în epoca greacă (arhaică, clasică și elenistică), dar a devenit zeitate supremă și atot-cuprinzătoare în perioada romană, când a fost pliată pe imaginea lui Venus Genetrix, strămoașa Romei (cea care l-a îndrumat pe eroul troian Eneas spre Latium - vezi Eneida, de Virgiliu). Cybele a fost foarte populară datorită numeroaselor ei atribute, dobândite treptat, de la personificare a naturii și zeiță a munților, a fecundității și a animalelor sălbatice, la protectoare a agriculturii și a comunităților și până la Mamă a Tuturor Zeilor și Strămoașă a Romei.


Inscripția preotesei Aba (ISM I, 57), datată sec.II d.H, este în fapt un decret al Sfatului și poporului Histriei care o onorează pe femeie pentru faptele și toate binefacerile sale, descrise în detaliu.
Textul ne oferă, într-adevăr, numeroase amănunte ce ne ajută la recrearea imaginii ei. Aflăm astfel, că ea este "Aba a lui Hekataios... soața lui Herakon...coborâtoare din părinți de seamă și din strămoși vestiți", ascendenți ce s-au implicat în conducerea Histriei, foști preoți, magistrați sau deținători ai altor funcții publice. Mai aflăm din inscripție că Aba nu s-a mulțumit doar să facă parte din această familie ilustră și că a dorit să își aducă, la rândul ei, aportul: "Socotind puțin lucru faima moștenită din strămoși... și-a luat asupră-și, din propriul îndemn, cu mărinimie, distincție și evlavie, preoția Maicii Zeilor". Ambițioasă, Aba a dorit să depășească simplul statut de preoteasă a Cubelei: "nu s-a mulțumit a îndeplini funcția așa cum o făcuseră și altele înaintea ei, ci s-a străduit să imite mari isprăvi îndeplinite în trecut numai de bărbați de seamă"


Ce a făcut însă efectiv Aba a lui Hekataios, pentru a merita să fie onorată de întreaga cetate? Inscripția ne dezvăluie faptele sale: "A închinat zeilor, procesiuni, sacrificii și rugi, a celebrat începutul anului cu ospețe și mese bogate (în luna martie - când avea loc Megalesia, sărbătoarea Cybelei)... A împărțit câte doi denari tuturor membrilor Sfatului și Adunării Bătrânilor, dar și celor din Asociația de Închinători ai lui Poseidon, medicilor și dascălilor și multor alți histrieni, membrilor triburilor (cele 7 triburi milesiene originare),cântăreților de imnuri, dulgherilor, celor cu case de-a lungul căii sacre, închinătorilor lui Herakles..." Aba a oferit vin pentru toată lumea, (inclusiv pentru plebe și pentru străini) și a acoperit toate cheltuielile efectuate pentru sărbători și rugi tradiționale, în fiecare lună a anului.


Aba a cheltuit din propria avere "o sumă pe care înaintea ei, nicio femeie nu o mai împărțise vreodată".
Finalul decretului, deși nu s-a păstrat integral, este elocvent: "Sfatul și Poporul să găsească cu cale a fi lăudată pentru acestea Aba a lui Hekataios, meritele ei să fie proclamate și să fie încununată la toate sărbătorile, având parte și de celelalte cinstiri...chipuri pictate..."


Exemplul preotesei Aba este reprezentativ atunci când ne referim la emanciparea femeii în Scythia Minor, chiar dacă vorbim numai despre membre ale unor familii bogate și de vază. Aflate în această postură, personajele pe care le prezentăm se implică activ în viața cetății, dobândesc putere, atribuții și privilegii arătând că vor, și că pot fi, egalele bărbaților...

(Va urma)



Bibliografie
Annamaria-Izabella Pazsint - Between Oikos and Polis: The life of women in Istros, Tomis and Callatis (6th century BC – 4th century AD)
Tsirigoti-Drakotou - Greek honorary decree for Bakchis, daughter of Philites of Kallatis, epimeletria of Agathe Thea, 2006
Stella Skaltsa - To hieraton neon Bakchion, www.ancientassociations.ku.dk
Mihaela Iacob – Moesia Inferior între Orient și Occident
ISM I, Inscripțiile din Scythia Minor grecești și latine, vol.I (Histria și împrejurimile), culese, traduse și comentate de Dionisie M. Pippidi, Editura Academiei RSR, București, 1983
ISM II, Inscripțiile din Scythia Minor grecești și latine, vol.II (Tomis și teritoriul său), culese, traduse și comentate de Iorgu Stoian, indici – Al. Suceveanu, Editura Academiei RSR, București, 1987
ISM V, Inscripțiile din Scythia Minor, vol.V (Capidava – Troesmis – Noviodunum), adunate, traduse, comentate, indici – Emilia Doruțiu Boilă, Editura Academiei RSR, București, 1980
Nicoleta Mivu - Ritualuri feminine domestice și private în antichitatea greco-romană


Sursă foto
1. Stela lui Apollonis, ISM I (120) Inscripțiile din Scythia Minor grecești și latine, vol.I (Histria și împrejurimile), culese, traduse și comentate de Dionisie M. Pippidi, Editura Academiei RSR, București, 1983


2. Decretul în onoarea preotesei Aba, ISM I (57) ) Inscripțiile din Scythia Minor grecești și latine, vol.I (Histria și împrejurimile), culese, traduse și comentate de Dionisie M. Pippidi, Editura Academiei RSR, București, 1983


Despre Cristian Cealera

Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.


Citește și:

#citeșteDobrogea: Femeile în viața publică și religioasă a Dobrogei antice - Mari preotese și binefăcătoare ale cetăților vest-pontice (I)