#citeşteDobrogea: In Memoriam Nubar Hampartumian, unul dintre primii directori ai Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa

În numărul 46 (2013) al revistei „Pontica”, prestigioasă publicaţie a Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa, am găsit o amplă evocare, semnată de Irina Nastasi, a personalităţii istoricului Nubar Hampartumian, cel care timp de trei ani, începând cu 1951, a condus destinele acestei emblematice instituţii de cultură de la malul mării.
 
Anul 2013 a fost unul cu o încărcătură emoţională imensă pentru cetatea situată pe malul lacului Sinoe. Doi dintre cei care au iubit enorm Histria şi şi-au dedicat o bună parte din viaţa ştiinţifică cercetării trecutului ei au părăsit echipa histriană pentru totdeauna. La numai câteva luni de la încetarea din viaţă a regretatului profesor Alexandru Suceveanu, s-a stins şi bunul său prieten, numismatul Nubar Hampartumian.
 
Au lăsat în urma lor o moştenire bogată: valoroase contribuţii ştiinţifice şi generaţii de studenţi pe care i-au format de-a lungul timpului. Deşi desprins forţat de Histria încă din anii ʹ70 ai secolului trecut, Nubar Hampartumian a rămas legat de şantierul pe care a activat în tinereţe, dar şi de muzeul în fruntea căruia s-a aflat timp de trei ani (1951-1953) - Muzeul regional al Dobrogei (astăzi Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa).
 
Vizitele constante la Histria şi Constanţa, posibile abia după 1989, au contribuit la consolidarea legăturii sale cu pământurile dobrogene. În vara anului 2011, mânat de aceeaşi energie caracteristică, dar şi de un optimism pe care un om rupt de rădăcinile sale cu greu îl poate păstra, vizita pentru ultima oară Histria. Și atunci a promis o revenire, o revedere, promisiune rămasă neîmplinită însă, deoarece soarta a decis altfel.
 
Nubar Hampartumian s-a născut la 4 decembrie 1927, într-o familie de armeni, stabiliţi în România. În anul 1951 a terminat studiile de specialitate pe care le-a urmat la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti, cu domeniul de interes Istorie Antică şi Arheologie.
 
A fost doctorand în cadrul Departamentului de studii clasice al Facultăţii de Arte, University of London (King’s College), cu aria de cercetare circumscrisă perioadei bizantine. Va rămâne pentru totdeauna în memoria Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, drept unul dintre primii directori ai instituţiei, de după
transformarea sa, din secţie a Muzeului de Antichităţi, în muzeu regional.
 
La sfârşitul anului 1951 (15 noiembrie) a devenit director pentru aproape 3 ani de zile (până la 20 septembrie 1953), lăsându-şi amprenta asupra evoluţiei instituţiei constănţene. În timpul directoratului său, activitatea micului muzeu regional pe cale de afirmare s-a desfăşurat conform unui plan riguros alcătuit. Astfel, pentru anul 1952, printre activităţile întreprinse în cadrul acestei instituţii se numărau: restaurarea pieselor avute în colecţie, recuperarea celor care se aflau la Bucureşti, însă proveneau din Dobrogea, deplasarea pe teren pentru obţinerea de noi piese, organizarea şi clasificarea cărţilor aflate în biblioteca muzeului etc.
 
La 30 aprilie 1952 a fost inaugurată expoziţia Muzeului Regional al Dobrogei, organizată în clădirea din faţa cazinoului, actualul sediu al acvarium-ului constănţean. Între 1956-1975 este încadrat ca cercetător la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” din Bucureşti, Secţia numismatică şi Secţia de antichităţi greco-romane şi bizantine şi arheologie, unde şi-a dovedit competenţa în arii tematice precum numismatică, sigilografie, arheologie clasică, topografie urbană romano- bizantină.
 
Din cauza opresiunii sistemului comunist a efectuat doi ani de detenţie politică. Deşi i s-a cerut, a refuzat să devină membru de partid. Toate acestea l-au obligat să semneze orice contribuţie ştiinţifică sub pseudonim, folosind numai prenumele întreg şi iniţiala numelui: H. Nubar. Astfel apar semnate cele mai importante studii ale sale incluse în larga bibliografie histriană.
 
În perioada în care a lucrat la Institutul de arheologie a participat la cercetările arheologice desfăşurate anual la Histria, fiind membru al echipei de cercetare, preocupat în primul rând de bogăţia numismatică a cetăţii. A practicat sondaje arheologice în afara incintei romano-bizantine, urmărind elemente de topografie antică în spaţiul dintre aceasta şi cea romană timpurie, dar şi elemente de topografie târzie în spaţiul din interiorul incintei romano-bizantine.
Sub greutatea sistemului politic în care trăia şi-a îndreptat privirile spre vestul Europei, către Anglia, unde a ajuns în 1978 ca refugiat politic şi unde, la 51 de ani, a avut puterea de a lua viaţa de la capăt, întemeiând o familie şi consolidându-şi o carieră apreciată de toţi cei cu care a lucrat.
 
Între 1979-1999 a activat ca numismat la Institutul Barber, unde a ajuns prin mijlocirea prof. Anthony Bryer, director al Centrului de studii de bizantinistică, perioadă otomană şi greacă modernă, din cadrul Universităţii Birmingham, pe care l-a cunoscut la British Museum. Din această funcţie s-a ocupat, până la pensionare, de colecţia de monede romane, bizantine şi medievale, oferind îndrumare şi tinerilor studenţi sau cercetători înteresaţi de acest domeniu. După pensionare, a continuat colaborarea cu instituţia, îndrumând-o pe tânăra succesoare a sa în acomodarea, preluarea atribuţiilor şi îndeplinirea lor conform rigorilor cerute de funcţia pe care el o ocupase timp de 20 de ani. A continuat să participe, cu interes şi implicare, la evenimentele organizate de Institutul de cercetare.
 
În toată această perioadă nu a întrerupt legătura cu România, continuând să colaboreze cu colegii rămaşi în ţară. În 1979 a avut posibilitatea de a oferi lumii ştiinţifice internaţionale un important volum, la care lucrase încă dinainte de a pleca din ţară Corpus Cultus Equitis Thracii IV. Moesia (Romanian Section) and Dacia, publicat la Leiden sub patronajul casei editoriale Brill, în introducerea căruia a ţinut să  mulţumească  cerecetătorilor români care i-au facilitat accesul la informaţie şi care l-au susţinut în demersul său.
 
De asemenea, în 1980, apărea în British Archaeological Reports, sub traducerea sa, volumul lui Andrei Aricescu, The Army in Roman Dobroudja. Tot în acelaşi an, a tradus în limba engleză teza de doctorat a lui Dan Gh. Theodor, pentru a fi publicată în seria BAR – International Series (81), Oxford, sub titlul The Eastern Carpathian area of Romania in the V-XI Centuries. Scrisoarea sa din 24 mai 1979 către muzeografii constănţeni (citată în Z. Covacef, N. Mihail, A. Pop, A. Rădulescu, Le musée dʹhistoire nationale et archéologiede Constantza, Pontica 12 (1979), p. 9-54), a constituit un valoros document pentru înregistrarea istorică a funcţionării muzeului la sfârşitul anilor ʹ40 şi începutul anilor ʹ50 ai secolului XX.
 
A fost, de asemenea, membru la Royal Numismatic Society, UK şi Institute of Classics.
A publicat volume sau cataloage, ca singur autor sau în colaborare  şi peste şaisprezece studii şi articole.
 
Sursă text şi foto: https://revistapontica.wordpress.com/revista/nr-46-2013/