#citeșteDobrogea: Uzinele electrice din Dobrogea în perioada interbelică

Una din principalele priorități ale administrației locale după Primul Război mondial a fost aceea de a electrifica localitățile dobrogene. Extinderea rețelelor electrice și creștera numărului de abonați, pentru a crește nivelul de trai al populației.

Uzina comunală Constanța avea în perioada interbelică o forță motrice de 4000 CP și distribuia circa 7milioane k W annual. Numărul abonaților a fost în continua creștere de la 8000 de abonați în 1938, la 8300 de abonați în 1940.

Uzina electrică a portului Constanța, avea în 1924 o forță motrice de  1600 CP, asigurând energia necesară instalațiilor portuluiși iluminarea pe timp de noapte. Această uzină avea în component o instalație mecanică formată din 4 motoare DIESEL și 4 generatoare electrice.

Uzina electrică comunală din Cernavodă distribuia curentul provenit de la fabrica de ciment din localitate, care avea capital francez. Ulterior, a primit 148.000 kW, necesari celor 390 de abonați.

Uzina electrică comunală din Medgidia a fost pusă în funcțiune în 1935. Alimentarea cu energie electrică s-a realizat prin implicarea directă a primarului Traian Petricu - costurile fiind de 161.093 lei. Acesta a realizat un regulament pentru executarea întreţinerii şi exploatării instalaţiilor de distribuire şi utilizare a electricităţii, furnizate de uzina electrică a comunei urbane, construirea uzinei electrice fiind cifrată la 110 .000 lei. Primarul Traian Petricu se preocupa constant de problema întreţinerii şi exploatării instalaţiilor de distribuţie şi utilizare a electricităţii, furnizate de Uzina electrică a comunei urbane.  

Funcţia de director al Societăţii comunale de electricitate, a fost deţinută de inginerul francez Paul Boisset, domiciliat în strada Cristea Georgescu, nr.5, investit în funcţie la 25 mai 1935.

Primarul,  în şedinţa Consiliului local din 31 martie 1937, a pus în discuţie problema combaterii paludismului și înzestrarea uzinei electrice  comunale cu un al doilea grup electrogen având o putere mai mare decât cel în funcţiune.

Imobilul Uzinei electrice a fost renovat special pentru instalarea acestui obiectiv, fiind compus din trei încăperi, având o vechime din perioada dominaţiei otomane. Autorităţile locale aveau obligaţia de a întreţine localul Uzinei electrice, din propriile fonduri.

Anul 1939, este un an la fel de agitat din punct de vedere politic ca şi precedentul, unde îl găsim ca primar pe Vasile Vasilescu, care punea în discuţie prin decizia nr.2 a Consiliului local, slaba funcţionare a Centralei electrice, propunând şi soluţii pentru remedierea situaţiei.



Printre muncitorii care deserveau Uzina electrică îl putem aminti pe Abdurazac Şefchi, mechanic, numit la 1 noiembrie 1935, când se înfiinţa uzina, Zachir Ismail, ajutor-mecanic, numit la 1 ianuarie 1936 şi Împăratu Ion, electrician, numit la 1 februarie 1938, ce lucrase anterior la Fabrica „Postavul” din Bucureşti, din anul 1927.

Uzina electrică comunală era înzestrată cu un motor de 60 CP şi un generator electric de 40 kW, iluminatul public fiind prezent doar într-o parte a oraşului.

Uzina electrică să fie dotată cu un al doilea grup electrogen, cu un motor care să dezvolte cel puţin 100 CP şi un generator electric de 60 KW, construirea unui nou abator pentru sacrificarea animalelor mari, împrejmuirea târgului de vite, construcţia de noi locaţii pentru şcoli şi realizarea unor şosele.

Primăria va pune la dispoziţia unităţilor sovietice prezente în oraş în 1944, noi branşamente electrice de la Uzina Comunală Electrică.

Existau și alte localități electrificate precum: Techirghiol. Movila, Mangalia, care asigurau un confort locativ locuitorilor, dar în același timp contribuiau la creșterea productivității muncii în stabilimentele productive din provincie.

Uzina electrică din Tulcea s-a refăcut după distrugerile cauzate de Primul Război Mondial. În anul 1926 avea o forță motrice de 700 CP, distribuind către sfârșitul deceniului IV, 980.000 kW, pentru cei 1000 de abonați pe care îi deservea.

O uzină electrică funcționa și în portul Sulina, ce fusese pusă în funcțiune încă din 1909, având în anul 1924, o capacitate de 250 CP, distribuind 120.000 kW.

Putem conchide prin a spune că în localitățile importante ale provinciei vor fi construte uzine electrice, care se vor moderniza odată cu trecerea timpului, le va fi crescută capacitatea prin achiziționarea unor noi generatoare, concomitent cu creșterea numărului abonaților.

Surse bibliografice:
S.J.A.N.C., Fond Primăria Medgidia, dosar  7/1935,
 Idem, dosar 4/1931-1942;
 Idem, dosar  8/1937;
Idem, dosar 1/1939;
Idem, dosar 11/1939;
 Idem, dosar 2/1922-1943;
 Idem, dosar 17/1942;
Valentin Ciorbea, Evoluția Dobrogei între 1918-1944, Editura Ex Ponto, Constanța, 2005.
 
Despre Adrian Ilie:
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director adjunct Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța (2020)/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.

Citește și:
#citeșteDobrogea Propaganda comunistă la Canalul Dunăre - Marea Neagră (Galerie foto)