#citeșteDobrogea: Victor Babeș – savantul filosof

• Se împlinesc astăzi 167 de ani de la nașterea savantului român Victor Babeș

 
Faimosul medic bacteriolog s-a născut la Viena, pe 4 iulie 1854 (deși alte surse creditează data de 28 iulie). Mama sa, Sofia Goldscheider, era originară dintr-o familie aristocrată vieneză, iar tatăl, bănățeanul Vincenţiu Babeş, studiase avocatura, fiind militant pentru drepturile românilor transilvăneni şi unul dintre membrii fondatori ai Academiei Române.
Puțini știu că savantul român, care și-a împrumutat ilustrul nume mai multor instituții de învățământ și sănătate, a fost un pasionat filosof, un susţinător consecvent al caracterului obiectiv al lumii, al legilor naturii și al cauzalității, poziţionându-se împotriva apriorismului idealist al lui Schelling, a teoriei ideilor înnăscute a lui Descartes, sau a agnosticismului lui Kant. El și-a susținut ideile în lucrări precum „Considerațiuni asupra raportului științelor naturale către filozofie”(1879) sau „Credință și știință” – (1924).

Victor Babeș avea, în copilărie, înclinații artistice și ar fi dorit să studieze muzica şi actoria. Chiar era student la artă dramatică într-o universitate din Budapesta, atunci când moartea surorii sale, Alma, bolnavă de tuberculoză, i-a schimbat destinul. Îndurerat și dezamăgit că nu și-a putut ajuta sora și că medicina nu era suficient de evoluată pentru a o putea salva, tânărul a ales drumul cercetării științifice în microbiologie și bacteriologie. S-a înscris astfel la Universitatea de Medicină din Budapesta, și-a continuat apoi studiile la Viena și ulterior s-a specializat în bacteriologie la Berlin.

Atras de domeniul microbiologiei, se stabileşte la Paris, unde lucrează mai întâi în laboratorul lui Louis Pasteur, apoi cu profesorul Victor André Cornil, alături de care scrie, în anul 1885, primul tratat de bacteriologie din lume, intitulat „Bacteriile și rolul lor în anatomia și histologia patologică a bolilor infecțioase” (lucrarea va primi premiul Montyon din partea Academiei de Ştiinţe din Paris).

În același an, primeşte postul de profesor de histopatologie la Universitatea din Budapesta, iar doi ani mai târziu preia postul de profesor la Catedra de Anatomie Patologică şi Bacteriologie de la Bucureşti, după ce acceptă propunerea ministrului Învăţământului din România de la acea vreme, D.A. Sturdza, de a se stabili la Bucureşti şi de a pune bazele cercetării bacteriologice româneşti.

Influențat de ceea ce văzuse și învățase la Institutul Pasteur din Paris, Babeș concepe el însuși un proiect și înființează - la 28 aprilie 1887 - primul institut ştiinţific medical din România, „Institutul de Patologie şi Bacteriologie”, - un pas uriaș în cercetarea medicală românească. Se spune că Babeş a supravegheat îndeaproape echipa care a lucrat la ridicarea Institutului ce avea să-i poarte numele și care avea să-i fie casă, până la sfârșitul vieții.

Activitatea științifică a lui Victor Babeș a acoperit domenii vaste, cuprinzând probleme legate de tuberculoză, lepră, vaccinare anti-rabică sau seroterapie anti-difterică. A fundamentat principiul imunităţii pasive și principiul antibiozei, identificând peste 40 de microorganisme patogene.
Din anul 1889, Victor Babeş a editat, timp de aproape un deceniu, Analele Institutului de Patologie și Bacteriologie din București.

În anul 1892, Babeş publică împreună cu Gheorghe Marinescu și Paul Blocq un „Atlas de Histologie patologică a Sistemului Nervos”, în acelaşi an devenind membru corespondent al Academiei Franceze, pentru ca, un an mai târziu, să fie primit în rândurile Academiei Române.
În anul 1893, el a pus bazele publicaţiei „România medicală“, iar doi ani mai târziu a fondat „Archives des sciences médicales“.

În anul 1900, în cadrul Congresului Internațional de Zoologie de la Londra, sunt clasificați paraziţii din clasa Babesia, pe baza descoperirilor lui Babeş privind paraziții – sporozoari intracelulari nepigmentați – care cauzează febra de Texas la pisici și alte îmbolnăviri la animale vertebrate. De altfel, activitatea ştiinţifică a lui Babeș a influențat puternic dezvoltarea ulterioară a medicinei veterinare, imprimându-i orientări legate de medicina profilactică.

Tot în anul 1900, a înfiinţat la Bucureşti Societatea Anatomică, iar în 1913 a preparat un vaccin antiholeric pentru a combate epidemia care izbucnise în rândurile Armatei Române, în cel de-al Doilea Război Balcanic în Bulgaria.
În anul 1919, devine profesor la Universitatea din Cluj-Napoca, instituţie ce poartă din anul 1959 denumirea „Babeş- Bolyai”, după numele savantului român şi după cel al matematicianului maghiar János Bolyai.

Victor Babeș s-a angajat și în profilaxia generală a bolilor, militând activ pentru îmbunătățirea stării sanitare a populației, alimentarea cu apă a localităților sau pentru organizarea științifică a luptei antiepidemice. A fost membru corespondent al Academiei de Medicină din Paris și ofițer al Legiunii de Onoare (Franța) şi a primit alte două premii din partea Academiei Franceze pentru lucrări care își păstrează și astăzi valoarea științifică: „Turbarea” – în 1912 şi „Pelagra” – în 1924.

Babeş a publicat, în cei peste 40 de ani de activitate, mai mult de 1000 de lucrări ştiinţifice şi 25 monografii în domeniul microbiologiei şi anatomiei patologice, în limbile germană, franceză, română, ungară şi italiană.

S-a stins la 19 octombrie 1926, la București, fiind înmormântat în curtea Institutului Cantacuzino.
 
Citește și:

19 octombrie 1926 - Se stinge din viață bacteriologul Victor Babeș