#DobrogeaDigitală: In memoriam Vasile Cojocaru – „o viaţă ca o flacără pusă în slujba teatrului”

 
 
În urmă cu 11 ani, într-o zi geroasă de 20 ianuarie, Vasile (Ică) Cojocaru pleca „să se odihnească puțin”.

Actor, poet și pedagog de excepție, abia împlinise șaizeci de ani, și se pregătea pentru o nouă întâlnire cu studenții. Îi plăcea să predea, să dea mai departe, cu har și căldură, din imensa experiență scenică acumulată în cele aproape patru decenii de muncă în slujba Thaliei.

Din păcate, ultima repetiție cu „copiii” săi n-a mai avut loc, căci maestrul s-a stins fulgerător, răpus de un infarct, lăsând mai săracă lumea teatrului constănțean.

Născut în orașul de la malul mării (pe 17 ianuarie 1950), a fost elev al liceului Mircea cel Bătrân și, după anii de studenție în Capitală, a revenit ca actor în urbea natală, unde a debutat la 31 octombrie 1974, pe scena teatrului dramatic constănțean: Întruchipa un tânăr medic din piesa „Răsplata“, de Ghiță Barbu, în regia lui Silviu Purcărete – un început de drum de bun augur, pentru toți cei trei creatori.  

„Doream din tot sufletul să fac teatru aici şi nu în altă parte”, mărturisește el, la un moment dat. Şi chiar „a reuşit câte ceva”, așa cum adaugă, cu modestie. A reușit să devină nu doar un actor iubit și respectat, care a lăsat în sufletele spectatorilor săi momente memorabile, ci o veritabilă efigie a scenei tomitane.
Iubea Dobrogea și se identifica profund cu acest spațiu. Le evoca adesea studenților Constanța veche, locurile de poveste din provincia transdunăreană, transmițând odată cu poveștile emoția și căldura apartenenței la un pământ milenar, bogat în spiritualitate.
 
În cei aproape 40 de ani dedicați scenei, Vasile Cojocaru a interpretat peste 50 de roluri, în piese precum: „Jocul vieții și al morții în deșertul de cenușă“, „Rinocerii“, „Neînțelegerea“, „Trei jobene“, „Penthesileea“, „Visul unei nopți de vară“, „Căsătoria“, „Unde-i revolverul?“. A fost și regizor, dar și scenarist pentru spectacole de teatru antic de mare succes („Oedip“ sau „Troia în flăcări“).
 
Iată cum îl surprind pe Ică, în volumul  „Thalia Ex Ponto la cumpănă de milenii”, Georgeta Mărtoiu și Anaid Tavitian, apărut pe vremea când actorul se afla încă printre noi, în plină activitate creatoare:
 
 „Toate rolurile jucate de Vasile îl atestă ca pe un actor cu mare personalitate, cu gândire înaltă şi cu inteligenţă de sub al cărei control nu scapă nimic. O stare imprecisă şi neliniştitoare de tristeţe, zădărnicie, aspiraţie spre imposibil sau spre nicăieri, venind toate de dincolo de cuvintele textului, învăluie eroii săi dramatici, apropiindu-i de sufletul spectatorului şi fixându-i definitiv acolo, mai bine decât ar face-o vorbele.  Mă gândesc la Val Xavier („Omul în piele de şarpe”), la Abel, fiul cel bun din faimosul spectacol „Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă”, la Leonard Brazil („Cum se numeau cei patru Beatles?”), la Boiangiu („Trăsura la scară”) sau la El („Nu sunt Turnul Eiffel”), rol în care a fructificat şi nebănuite calităţi muzicale. Dar mă gândesc în special la rolurile din dramaturgia antică: Oreste („Legendele Atrizilor”), din nou Oreste („Andromaca”), Odiseu („Hecuba”) şi mai ales la strălucitorul său Oedip, căruia actorul i-a conferit umanitate vie şi caldă, indicibilă sfâşiere şi reţinută tristeţe, într-un cuvânt, măreţie tragică, dar omenească. 
A realizat, în 25 de ani, aproximativ cincizeci de personaje, foarte multe de dimensiuni copleşitoare, însă socotesc că e departe de a fi dat la iveală tot ceea ce poate. Cred că rolurile mari încă îl aşteaptă - poate Richard, poate Faust. Poate că ele îi vor încununa o viaţă ca o flacără pusă în slujba teatrului. 
Vasile Cojocaru este un foarte înzestrat om al condeiului, cunoscător al marii literaturi şi al subtilităţilor limbii. A creat scenariile marilor spectacole de teatru antic „Oedip” şi „Troia”, folosind nu doar dramatugia, ci şi literatura epică a acelei perioade. A scris cupletele pentru musicalul „Regele cerb”. Cu candoare şi umor, a investigat universul copilăriei, publicând un minunat volum de versuri, Expediţii în miniatură (Ed. Ion Creangă, 1980), cu lirism şi melancolie cenzurată, pe acela al iubirii, Imperfectele melancolii (Ed. Albatros, 1983). A creat textul spectacolului de versuri şi muzică Lecţie de dragoste la prima vedere, pe care l-a jucat şi cântat împreună cu Liviu Manolache”.
 
#citește mai departe în volumul „Thalia Ex Ponto la cumpănă de milenii”

Dacă în urmă cu 123 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 

Citește și:

#citeşteDobrogea: „Actor, poet, profesor de actorie, Vasile Cojocaru a marcat în multe şi frumoase feluri viaţa culturală a oraşului” (galerie foto)