15 May, 2020 00:00
4777
„Iată însă că lumea modernă a început să-i caute tainele şi să-i înlăture ceaţa groasă ce-l înconjura. Călători cu bune însuşiri cărturăreşti, cutreierînd împărăţia otomană în lung şi în lat, se abat în prima jumătate a sec. al XIX-lea şi pe la Adamclisi şi, fie din curiozitate ştiinţifică, fie din amatorism, încep să cerceteze monumentul, folosind la început cele mai vagi mijloace informaţionale. Astfel, de exemplu, viitorul feldmareşal von Moltke, învingătorul lui Napoleon al III-lea la Sedan, scria în 1837: «Dincolo de Dunăre, două ore şi jumătate de Rasova, am găsit o uriaşa ruină, pe care turcii o numesc Adamclisi - biserca lui Adam. Este o solidă masă de piatră de forma unei cupele, care înainte fusese îmbrăcată în reliefuri şi coloane, ale căror resturi zac împrejur». Şi însemnările lui continuă: «Astăzi, ruina prezintă pe dinafară doar acel cunoscut amestec de piatră nelucrată cu cel puţin tot atîta calcar fin; doar în mijlocul masei se află un fel de miez format din puternice blocuri sparte. Probabil totul este mormîntul unui comandant roman».
Deci, legenda sugerată confuz de numirea turcească - Adamclisi - începe să se destrame, făcînd drum către stabilirea unei identităţi certe.
Doctorul german C. Wutzer, profesor la Universitatea din Bonn, publică şi el o lucrare, descriind cu realism monumentul dobrogean, cu preţioase relatări asupra a trei metope, astăzi pierdute. După mărturiile acestuia, la 1856, cînd îşi făcuse cercetările, monlfmentul - la înălţimea metopelor - era aproape intact prin suma pieselor pe care le oferea.
Mai apoi, preţioasele indicaţii ale călătorului francez Jules Michel - în memoriul său asupra «Valurilor lui Traian» cît mai ales ale călătorului german Karl Ferdinand Peters, vin să mărească interesul ştiinţific pentru marele vestigiu de la Adamclisi.
Referirile acestora, cît şi altele cîteva, fără prea mare imporanţă, sint cam tot ce au spus călătorii străini din secolul trecut despre marele monument triumfal.
Dar interesul ştiinţific suscitat de importanta relicvă dobrogeană sporeşte considerabil la cercetătorii români.
Lăsînd de o parte consideraţiile unor intelectuali sau chiar specialişti în
istoria veche a Dobrogei, ne oprim asupra unuia dintre cei mai mari istorici ai ţării noastre, inzestrat cu o frumoasă vocaţie către arheologie şi epigrafie; este vorba de savantul român Grigore Tocilescu. Precedat de Alexandru Odobescu care-i netezeşte oarecum drumul, Gr. Tocilescu, secondat de alţi cîţiva învăţaţi străini, publică în 1895 - in urma unor ani lungi de cercetări efectuate după 1882, monografia «Monumentul de la Adamclisi, Tropaeum Traiani».
Descrierile sînt judicioase, abundă în relevări de amănunte impresionante şi conchid temeinic, pe baza unor atente observaţii: «S-a lămurit misterul monumentului de la Adamclisi; el a fost construit în memoria companiilor lui Traian contra dacilor, într-un loc ce se numea Tropaeum Traiani».
Reconstituirea monumentului într-o primă machetă de ghips va marca o dată importantă în istoria acestei construcţii, ca şi în cea a arheologiei româneşti.
În deceniile următoare, cercetările, reluate sub disciplina metodei ştiinţifice, s-au succedat sporadic, dar cu rezultate dintre cele mai importante pentru completarea datelor ştiinţifice legate de forma arhitecturală sau de semnificaţia istorică a monumentului. Ele se impun prin adevăruri bine statornicite şi dovedesc că monumentul triumfal închinat zeului Marte Răzbunătorul a fost ridicat între anii 106-109 e.n. de către Traian, la sfîrşitul războaielor contra dacilor, fapt dovedit clar de inscripţia care-i aparţine”.
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: