#DobrogeaDigitală: Portretele lui Eminescu – enigma unei existențe

Celebrăm astăzi 171 de ani de la nașterea poetului „nepereche”, a cărui operă a marcat pentru totdeauna conștiința și devenirea culturală a românilor. Nu întâmplător, 15 ianuarie a fost aleasă drept Ziua Culturii Naționale, ca un omagiu justificat adus figurii emblematice a spiritualității românești.

În volumul său „Retroproiecţii literare”, Pericle Martinescu are mai multe eseuri valoroase care reconstituie fragmente din viața și opera lui Eminescu, unul dintre ele luând în discuție cele patru portrete-fotografii ale poetului, „măşti atît de diferite ale aceluiaşi chip”.

Ele descriu configuraţia interioară a celui care a fost totdeauna un „mare neînţeles", fiind văzute ca instrumente de călăuzire în dezlegarea enigmei unei existenţe de ardere intensă şi în conturarea universului stelar în care a rătăcit zămislitorul Luceafărului, „vecinic hoinar şi vecinic prinţ”.
 
„Între fotografia de la 19 ani - făcută la Praga, în splendoarea tinereţii şi arătînd un cap avîntat, de Făt-Frumos, cu fruntea înaltă şi senină, împodobită cu o coamă revoluţionară, cu privirile grizate de nostalgia infinitului pe care pare a-I absorbi cu patima adolescentului vizionar impulsionat de mari elanuri romantice, cu gura de o minunată sculpturalitate, pe buzele căreia se citeşte o imensă şi periculoasă sete de viaţă - şi între chipul atît de eterat de la 29 ani, din fotografia făcută la Bucureşti în jurul lui 1880 - cu trăsături mult mai potolite şi mai delicate, învăluit într-o discretă şi totuşi foarte accentuată aură meditativă, cu expresia marcată de un rafinat aristocratism intelectual - între aceste două portrete, mai cu seamă, se pare că timpul psihologic a realizat în existenţa poetului o etapă şi un salt enorm, pe parcursul
doar al unei decade de biografie civilă.

Vine apoi fotografia de la 34 ani - făcută într-o vară, la Agapia, după primul atac al bolii, - reprezentînd o fizionomie mai pământească, parcă, dar în acelaşi timp desprinsă de temporalitate, indicînd oarecum semnele irupţiilor interioare, cu privirile uşor înceţoşate, ca şi cum ar contempla lunea şi viaţa de peste hăuri de vis, cu un aer de blazare, de abdicare fizică şi morală, dar păstrînd încă o urmă de energie, ce pulsează latent, în care îngăduinţa şi ironia întipăresc pe figura poetului zîmbetul unei imperturbabile conştiinţe a superiorităţii omului care a sorbit din toate sevele vieţii. În sfîrşit, iată imaginea impresionantă, de un tragism cutremurător, pe care ne-o transmite masca nietzscheană de la 37 ani, a fotografiei făcută la Botoşani, pe cînd poetul era bolnav în casa surorii sale ...

Dacă ne gîndim că între întîiuI portret, cu trăsăturile întinse spre mirajul vieţii, iradiind numai tinereţe, lumină, vigoare şi optimism, şi între ultimul, din care se revarsă o durere sumbră, sfîşietoare, ca nesfîrşite ploi de toamnă, n-au trecut nici douăzeci de ani, sensul vieţii lui Eminescu ne apare înzestrat cu o grandoare egală cu aceea a operei lui. Privind această mască mai mult crepusculară, a ultimului portret, avem senzaţia brutală că versurile picură de-a lungul ei ca nişte lacrimi de plumb:
Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit,
Că sînt bătrîn ca iarna ...
iar acest «optzeci de ani» sună parcă prea puţin faţă de bătrîneţea, de oboseala, de prăbuşirea pe care o exprimă imaginea[...]

Iată aceste patru portrete ale lui Eminescu. Ele ne atestă cu o zdrobitoare evidenţă treptele ascensiunii poetului şi brusca lui prăbuşire din «a haosului văi», asemenea lui Hyperion, metamorfozat de astă dată într-o epavă biologică. Inălţarea, setea de cunoaştere, setea de viaţă au fost prea puternice pentru ca, pînă Ia sfîrşit, să nu se preschimbe într-o osîndă. Astfel se răzbună Fatalitatea pe cei ce scapă, pentru o clipă, de sub frînele ei, bucurîndu-se de libertatea absolută a cunoaşterii şi trăirii, dar ajungînd mult mai repede la descoperirea «adevărului fatal».

Eminescu a fost unul din aceşti mari aventurieri ai Absolutului. Ca orice însetat de cunoaştere, el a năzuit să-şi transfigureze existenţa pe linia unui eroism superior ce-i propulsa nevoia virilă de a duce pînă la ultimele limite procesul cunoaşterii, tînjind după o plenitudine ce nu poate fi atinsă decît printr-o supremă încordare a facultăţilor spirituale, angajate în sondarea «abisului de nepătruns al cugetării», asemenea eroilor byronieni de structură autobiografică. Dar aproape totdeauna în astfel de cazuri, evoluţia cunoaşterii o ia înaintea evoluţiei biologice : trupul persistă atunci în funcţie de spirit, se transformă paralel cu acesta, capătă expresia văzduhului interior, înfruntă cu tărie vicisitudinile uzurii, sau împărtăşeşte laolaltă cu el deznodămîntul fatal : organele se sfărîmă dintr-o dată printr-o explozie de supra-tensiune şi maestrul cade în genunea înnegurării. Orice aventură de genul acesta îşi are durata ei. Asemenea durată nu se măsoară însă în timp, ci în intensitate. În treizeci de ani un om poate să acumuleze o experienţă de multe decenii, după cum în cîţiva ani poate să se schimbe atît de mult la înfăţişare încît să nu mai fie recunoscut drept cel care a fost înainte. Trupul capătă vîrsta spiritului şi această vîrstă se numeşte ardere.

Aici trebuie căutat secretul deosebirilor enorme dintre portretele lui Eminescu, ce înfăţişează la epoci atît de apropiate acelaşi chip cu măşti atît de diferite.”
 
#citeşte mai departe în „Retroproiecţii literare”, de Pericle Martinescu
# Retroproiecţii literare”
#Autor Pericle Martinescu

Dacă în urmă cu 123 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.
 
Sursa foto: captură YouTube/Arhivă TVR
 
Citeşte şi:

LIVE TEXT Ziua Culturii Naționale, sub semnul celor 170 de ani de la nașterea lui Eminescu (galerie foto+video)

#DobrogeaDigitală - „Uraganul istoriei. Pagini de jurnal intim. Anul 1940”, de Pericle Martinescu: Tudor Vianu - un boem „refulat”

#DobrogeaDigitală - „Umbre pe pânza vremii“, de Pericle Martinescu: Martor al sublimei prietenii dintre Panait Istrati şi Nikos Kazantzakis

#DobrogeaDigitală - „Umbre pe pânza vremii“, de Pericle Martinescu: „George Enescu - frumoasă viaţă, fericit destin!”
  
#DobrogeaDigitală: Pericle Martinescu şi Emil Cioran, doi noctambuli filosofând într-un oraş adormit