#DobrogeaDigitală: Scriitorul Ovidiu Dunăreanu, mesaj de Ziua Dobrogei

 
Ilustrul scriitor Ovidiu Dunăreanu a așternut pe o pagină un mesaj emoționant pentru dobrogeni, de Ziua Dobrogei.
 

Redăm mai jos cuvintele transmise de către Ovidiu Dunăreanu:
 
Am cunoscut Dobrogea la Ostrov, pe malul Dunării. Un tărâm de poveste și de neuitat. El este meleagul părinților, bunicilor, al tuturor neamurilor mele din partea mamei, - oameni statorniciți acolo încă de la 1800 -, al copilăriei, adolescenței și maturității mele, fiindcă, dacă stau bine să mă gândesc, nu m-am rupt de el, până acum, nici o clipă. Între hotarele acestei lumi am deschis ochii, în spiritul și legile ei am crescut și m-am format.
 
Ce ați recomanda, cuiva, care nu a ajuns în Dobrogea să vadă?
 
O natură a contrastelor, misterioasă și subtilă, îi definește acestui spațiu românesc un statut special, făcându-l să poarte, permanent, o taină, pe care numai pământurile foarte vechi o au. O geografie de o frumusețe impresionantă, năvalnică, dar și austeră, pluriformă îi conturează o înfățișare unică. În același timp nu numai natura ei este extraordinară, ci și istoria. Toate acestea i le-aș recomanda, cuiva, care nu a juns aici. Să le vadă și să le simtă pe viu, călătorind de la Mangalia până la Măcin, Tulcea și Deltă. De la Ostrov, Adamclisi la Constanța. De la Dunăre la Mare, din orice loc ar vrea să pornească.
 
Dobrogenii, înainte de orice, sunt niște oameni solari: luminoși, deschiși la suflet și la minte. Apoi, sunt harnici și temerari, trăsături fundamentale moștenite de la încrezătorii și curajoșii coloniști, care au făcut ca acest Ținul al Mării să înflorească și să se integreze cu fruntea sus spațiului național cât și celui european. Și nu în ultimul rând, dobrogenii au un fel aparte al lor de a fi, o înțelegere superioară a conviețuirii cu ceilalți, indiferent de ce etnie sunt.Modelul, acestei coabitări în bună rânduială, este unic în Europa.
 
Cu ce colț al lumii, pe unde ați fost în vizită, ați compara Dobrogea?
 
Dobrogea are un tipar geografic, omenesc și cosmic propriu, pe care nu-l pot compara cu niciun alt colț din lume. Locul are o seducție, un duh al său. Numai întârziind cu răbdarea și înțelepciunea globtroterului sau revenind cu credința celui îndrăgostit, iar și iar, pe țărmul ei de poveste, ajungi să i le descoperi, să i le cunoști și să i le înțelegi cu adevărat. Atunci, Dobrogea ți se dăruiește, te învăluie cu inefabilul ei, te fură, te soarbe, "îți intră în sânge" - cum a pățit-o și Tudor Arghezi - "și nu mai poți să scapi de obsesia ei."
 
Ziua Dobrogei este o zi înălțătoare pentru noi dobrogenii. Ea ne încarcă de emoție și bucurie și ne adună sub aura meridională cu fulgerări oriental-balcanice, plină de splendoare, a țărmului românesc de la Marea cea Mare. Să ținem aproape unii de alții și să înnobilăm prin faptele noastre acest țărm sfințit, ce ni l-a dăruit Dumnezeu. Dobrogea pentru noi este pământul binecuvântat al făgăduinței.