#DobrogeaDigitală: Toma Caragiu în spectacolul ce a inaugurat, acum 68 de ani, scena Teatrului Dramatic

Tumultoasă, dar lipsită, astăzi, de dovezi arhivistice, viața culturală tomitană a constituit subiectul unei ample campanii de presă a ziarului ZIUA de Constanța, materializată printr-un eveniment - #RespectTeatru dedicat personalităților care au clădit prezentul.
 
Data de 7 noiembrie readuce în atenția constănțenilor inaugurarea de acum 68 de ani a scenei Teatrului Dramatic, în vechea sală de gimnastică a Liceului „Mircea cel Bătrân“, cu piesa „Ruptura“.
Prima stagiune a Teatrului de Stat se deschisese la 2 mai 1951, cu premiera piesei „O scrisoare pierdută“, care s-a jucat în sala „Filimon Sârbu“ a Teatrului „Elpis“, care era în acel moment Teatrul Marinei Militare. 
 
În capitolul „Debuturi absolute” semnat de prestigiosul secretar literar Georgeta Mărtoiu, în volumul „Thalia Ex-Ponto. La cumpănă de milenii”, găsim o evocare a prezenței la premiera „Ruptura” a marelui actor român Toma Caragiu.
 

„La data venirii mele în acest teatru, Toma Caragiu era deja o legendă. Dar o legendă vie, părând chiar a avea viaţă concretă, imediată. Se vorbea de Tomiţă ca şi când abia închisese uşa după el, ca şi cum toţi se aşteptau, firesc, s-o redeschidă pentru a le mai spune «una». Nu e de mirare! Peste tot unde a trăit şi a jucat, revărsa atâta duh şi atâta contagioasă energie, încât - îmi aduc bine aminte - în fiecare dintre spectacolele cu el, toţi ceilalţi actori păreau altfel de cum îi cunoşteam. A debutat deci pe această scenă, nu în spectacolul inaugural ci în următorul, «Vocea Americii», interpretându-l pe Mac Donald. Premiera acestei piese a avut loc la două luni după inaugurarea teatrului, deci la 1 iulie 1951. Până în '53, când a plecat (la Ploieşti), a fost prezent în distribuţiile a nu mai puţin de opt premiere, dar era evocat mai ales pentru Rică Venturiano din «O noapte furtunoasă» (în care jucase având-o parteneră pe Maria Voluntaru de la Teatrul Naţional Bucureşti) şi în Godun din piesa «Ruptura» impusă de autorităţi pentru a marca două evenimente: ziua de 7 noiembrie şi inaugurarea sălii în care teatrul a funcţionat de atunci neîntrerupt (1952). Sunt multe lucruri triste pe care am dori să le uităm ... Ca, spre exemplu, faptul că prima cortină a acestei scene s-a ridicat (în teatrul atât de dorit de constănţeni), nu spre a le arăta o comoară a dramaturgiei clasice, româneşti sau universale, ci pentru a se face auzite sforăielile unui text «revoluţionar» sovietic. Pentru un actor, dincolo de opţiuni şi afinităţi, un rol (orice rol!) este însă un câmp virtual, pe care se aventurează îndrăzneţ. Fără a putea fi judecat pentru asta. Marinarul Godun, bărbătos, puternic, autoritar, a fost pentru foarte tânărul Toma o ofertă.

 

DESCARCĂ INTEGRAL CARTEA ÎN FORMAT PDF

Spectacolul «Ruptura» a fost pregătit în şapte zile şi în şapte nopţi, timp în care colectivul nu a mai părăsit instituţia. În seara premierei, la ultima cădere a cortinei- mi-a povestit Ion Diacu, regizorul spectacolului - cortinierii, nefamiliarizaţi încă cu toate numeroasele şi complicatele maşinării cu care era dotată scena, au tras de corzi până ce au adus cortina la podea, cu ştanga de sus, de care era, prinsă. Când, pe deasupra acesteia, actorii din scenă, istoviţi de atâta muncă, tensiune şi nesomn, i-au văzut pe spectatori, au crezut - cei mai mulţi - că oboseala le joacă feste şi că au vedenii”.

 
«RUPTURA»
Piesă în 4 acte de BORIS LAVRENIEV
Traducere de Laurenţiu Fulga şi N. Teguiani
Premiera la 7 noiembrie 1952
Regia artistică: ION DIACU
Scenografia: CONSTANTIN RÎPEANU
În distribuţie: Toma Caragiu, Jean Ionescu (Godun), Dem. Psatta
(Bersenev), Aurelia Lupaşcu (Berseneva), Zoe Caraman
(Tatiana), Coca Dumitriu, Valentina Şambra (Xenia),
Constantin Morţun (Ştiube), Romeo Profit, Emil Sassu
(Polevoi), Grigore Dimitriu (larţev), Petre Simionescu
(Svaci);Emil lencec (Eremeev), Nelu Manolescu (Aspirant
I), Aurel Ionescu (Aspirant II), George Gheorghiu (Matroz
I), Ştefan Cîţu (Matroz II), Costel Rădulescu (Matroz III),
Jean Ionescu (Matroz IV), Mihail Popescu (Matroz V),
Mircea Psatta (Matroz. VI), Petre Ştefănescu (Un matroz
bătrân), Eugen Stoiceanu (Miliţîn), George Bossun
(Uspenski), Nicolae Iarochi (Hvatkin), Petre Mihăilescu
(Panov), Marieta Mihalcea (Fata în casă).
 
#citește mai departe în volumul „Thalia Ex-Ponto. La cumpănă de milenii”

 
Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.

 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 
Citește și:

#CitesteDobrogea #memoriateatruluiconstantean: Istoria preschimbării fostului Teatru de Stat în actualul Teatru Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski"