15 Jan, 2021 00:00
2496
Cuvânt înainte „A fost odată... Grigore Moisil”.
„Am publicat povestea vieții soțului meu Grigore C. Moisil în 1979, 6 ani după dispariția sa subită la Ottawa, Canada, la vârsta de 67 de ani. Vrând acum să readuc în amintirea cititorilor figura lui, am hotărât să republic această carte, completând-o cu noi detalii. Addenda cărții cuprinde documente inedite, evidențiind prieteniile de care s-a bucurat, dar și dușmăniile care i-au înnegurat viața, împotriva cărora, dintr-o mândrie demnă, nu a luptat niciodată.
La Biblioteca Academiei am donat, după dispariția lui Gr. C. Moisil, documentele folosite la publicarea prezentului volum cât și alte manuscrise, toată corespondența cu matematicienii români și străini, cursuri, extrase, aproape tot ce el păstra acasă, în arhiva personală. Aceste documente alcătuiesc «Fondul Moisil» care poate fi cercetat. Toate dovedesc un caracter exemplar, putând servi drept model tineretului de azi” (Viorica Moisil).
„În aceste cărți regăsim fragmente din propria noastră viață”
În urmă cu 11 ani, la aflarea tristei vești a dispariției prof. Viorica Moisil, prof. dr. Dragoş VAIDA (1 iunie 1933, Constanța – 4 august 2020), distins matematician de asemenea de sorginte dobrogeană şi apropiat al soților Moisil, scria:
„Cărțile scrise de Doamna Viorica Moisil ne îmbogățesc cunoașterea și numai într-o singură direcție. Suntem obișnuiți cu ideea că matematicienii nu au biografie, existența lor fiind absorbită de operă. În cazul nostru avem un strălucit contraexemplu prin aceste cărți. Profesorul Grigore C. Moisil ne apare în multidimensionalitatea puternicei sale personalități. Cât de săracă ar fi fost imaginea noastră fără ele. Despre cum lucrează matematicienii s-a scris și mai puțin. Observațiile, amintirile și documentele pe care ni le pune în față autoarea ne ajută să depășim imaginea convențională apologetică și să-l vedem pe maestru lucrând, la țară, la o masă simplă de lemn, luptându-se cu ideile care încă nu au ieșit, ore în șir, răbdarea fiind susținută de o iubire exemplară pentru matematică. În fine, lucrările la care mă refer ne dau informații inedite, însuflețite de firea maestrului, în lupta cu reaua voință, inerția, cu opoziția birocrației de lemn, făcându-și drum în labirintul complicatelor relații academice. Cutare confrate este dulce, altul antonescian, iar altul autor al uneia dintre ideile cele mai nefericite, înțelegerea cu Zentralblatt că lucrările matematicienilor români să fie trimise exact acolo unde nu trebuie, recenzenților români. Aceste cărți se citesc cu plăcere, dau posibilitate lectorului să facă descoperiri pe cont propriu. Să nu trecem cu nepăsare pe lângă aceste cărți în care dacă ne gândim mai bine ne regăsim fragmente din propria noastră viață. Ele ne vorbesc despre noi, când lucrările ne erau scrise de Doamna Ani Bălescu sau Vitu, când purtătoare de cuvânt era doamna Climescu, când nu aveam jeanși, când copii noștri își treceau sticlă de Cico de la unul la altul, dar când ședința de comunicări ne era prezidată de Simion Stoilow”.
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: