Dobrogea interbelică. File din jurnalele vremii (VII): Ajutorarea populației și subscripțiile publice

În prima jumătate a anilor ʼ20, România începea să își revină și să înlăture din urmele îngrozitoare ale Primului Război. Statul român întregit avea de rezolvat numeroase probleme, în toate domeniile de activitate, politic, administrativ, social etc. Marele atu al României Mari era dorința de a depăși toate aceste obstacole, dorință de care erau mânați toți locuitorii țării, indiferent de starea lor socială.
 

 
 
În toate provinciile erau probleme. Dar poate cele mai multe dintre acestea se regăseau în Dobrogea cea multietnică și cu numeroase elemente particulare, neîntâlnite în alte provincii ale statului. Nu trebuie uitat cât de mult suferise tărâmul dintre Dunăre și Mare în anii ocupației germano-bulgare, când teritoriul fusese câmp de bătălie și scenă a numeroase atrocități. Populația suferise cumplit: pierderi de mii de vieți omenești în rândul populației civile, familii destrămate, proprietăți distruse - pentru a enumera doar câteva dintre efectele produse de marea conflagrație. La rândul ei, în timpul războiului, Constanța fusese aproape distrusă iar portul său ajunsese doar o ruină ce nu mai amintea decât vag de creația lui Anghel Saligny (n.a. modernizarea Portului, din perioada 1899-1909).
 
Dar anii ʼ20 aduc în România Mare acea dorință extraordinară de a reface țara, de a alunga umbrele războiului, de a reclădi orașele distruse... cum era cazul Constanței. Un rol extrem de important în acest sens îl are Crucea Roșie... Această societate națională aflată sub înaltul patronaj al Reginei Maria (poreclită Mama Răniților) a avut un rol crucial în timpul războiului. A continuat însă să fie extrem de activă și după încheierea acestuia... Statul român lupta să creeze fonduri pentru a restabili situația mai ales din punct de vedere economic, industrial... Crucea Roșie era preocupată de ajutorarea tuturor celor ce suferiseră de pe urma războiului, a orfanilor și văduvelor..., de sprijinire a tuturor celor sărmani...
 
Filiala Crucii Roșii din Constanța este una dintre cele dinamice să-i spunem reprezentanțe, implicându-se în strângerea de fonduri de ajutorare. Ca și în restul țării, la Constanța se implică în astfel de activități personalități ale urbei, adesea soțiile celor cu funcții importante în conducerea politico-administrativă, militară sau economică. Implicarea lor este capitală,  întrucât astfel se reușește strângerea unor fonduri care ulterior îi ajută pe dobrogenii și constănțenii năpăstuiți.
 
Pentru a înțelege dinamica acestui fenomen pozitiv al acelei perioade, redăm câteva dintre momentele surprinse în presa constănțeană a vremii. Se organizau chete și evenimente caritabile în tot cursul anului și mai ales în perioada sărbătorilor importante. Și nu doar Crucea Roșie crea astfel de chete, ci și primăria orașului, diverse asociații și fundații... toată lumea fiind interesată de rezolvarea unor probleme sociale stringente.
 
În numărul 188 din 4 aprilie 1925, în ziarul Marea Neagră se regăsește o listă de subscripții "pentru ajutorarea celor în suferință", acțiune creată cu ocazia sfintelor sărbători de Paști. Aici regăsim persoane publice, din varii domenii de activitate, care oferă bani pentru ajutorarea săracilor și familiilor defavorizate.
 
Mulți ar putea spune că nu este un lucru deosebit și că astfel de acțiuni și activități au existat și vor exista mereu... Poate că este așa, dar... cât de mult se implică astăzi personal cei cu înalte funcții publice, în comparație cu cei din anii ʼ20? Cât de des depun din averea personală sume (oricum ar fi ele de mari, medii sau mici)  pentru a-i ajuta pe sărmani?
 
Revenim la subscripția publică realizată de Paștele anului 1925. Sunt oameni importanți și înstăriți ai orașului, politicieni, înalți funcționari, ofițeri, comercianți etc., care oferă sume de 1.000, 500, 200 sau 100 de lei. De unii dintre ei se știe și astăzi, alții sunt mai puțin sau deloc cunoscuți nouă, în prezent.
 
Se regăsesc pe listă: N. Gherondakis, V. Tabacu, Tănase Gârbă, arhitect Gh. Andreescu, Fane Frangopol, Florea L. Florea, Petre Nițescu, PS Ilarie - Episcopul Tomisului, consilierul comunal Ilie Seni, Arthur Călin - directorul Băncii Centrale de Comerț, Ralle Frangopol și Fiii, Mihail Bercovici, Dr. Willy Goldenberg, traian Papatănase, A Birnbaum, Banca Constanța, Cristu Costea, Cofetăria Parisiana, Stere Dalla, Ing. Murelli, A. Ellman - directorul Băncii Marmorosh Blank, fostul deputat Vasile G Nicolau și încă două bănci (Marmorosh și Românească). În total, de la aceste persoane fizice și juridice sunt adunați 15.470 de lei, o sumă importantă cu ajutorul căreia este ușurat traiul celor sărmani, măcar de sărbători.
 
Astfel de subscripții publice nu sunt izolate în Săptămâna Patimilor și continuă pe toată durata marii sărbători creștinești. Spre exemplu, în numărul 197 din ziarul Marea Neagră, nr. apărut pe 15 aprilie 1925, sunt publicate ultimele nume ale celor ce au ținut să doneze bani pentru sărmani. Îi regăsim aici pe farmacistul Ciupercescu, pe Paraschiv Frangopol, pe M. Lipsman, Marcu Birnfeld sau pe frații Sumo, ori Casa Bally...
 
În Constanța anului 1925 există așadar dorința comună de a contribui la ajutorarea celor mai puțin norocoși. Nu sunt gesturi aparente, ci sincere, pentru că fiecare locuitor al urbei (înstărit sau neînstărit) are încă în minte ororile războiului, flagelul acela îngrozitor ce în alegerea victimelor sale nu ținuse cont vreo clipă de numele victimelor, de starea lor socială, de rasă, etnie sau de religie...     
 
(Va urma)
 
 
 
Bibliografie
 
Marea Neagră, an III, nr.92 din 6 dec 1925; Marea Neagră an II, nr.188 din 4 aprilie 1925; Marea Neagră, an II, nr.197 din 15 aprilie 1925, crucearosie.ro, Anuarul Statistic al României 1927
 
Despre Cristian Cealera
 
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absovit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene. 
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.    
 
Citeşte şi:
 

După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie

Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“

Oraşul Constanţa în epoca interbelică. File din jurnalele vremii (VI): Prinderea unei fioroase bande de tâlhari şi povestea prinţesei din lupanar