#DobrogeaDigitala: 80 de ani de la bombardarea Catedralei din Constanța

• Primul atac sovietic asupra Constanţei s-a declanşat în noaptea de 22 iunie 1941, la ora 22.15. Dimineaţa de 23 iunie a venit cu alte trei atacuri, iar după-amiaza oraşul a fost atacat din nou, de 6 avioane sovietice.

„Vreo şase bombe au dărâmat şi catedrala şi palatul, aşa cum se văd azi. De se întâmpla bombardamentul în timpul Sf. Liturghii, vă puteţi uşor închipui ce-ar fi fost: toţi preoţii, corul şi credincioșii ar fi fost prefăcuţi în masă de carne! Dumnezeu, însă ne-a apărat”, declara Gherontie Nicolau, episcopul Constanței, în urma bombardamentelor sovietice asupra orașului Constanța din 3 august 1941.

 
Primul atac sovietic asupra Constanţei s-a declanşat în noaptea de 22 iunie 1941, la ora 22.15. Dimineaţa de 23 iunie a venit cu alte trei atacuri, iar după-amiaza oraşul a fost atacat din nou, de 6 avioane sovietice. Tragicele evenimente de la Constanța aveau să nască și eroi. Printre ei se numără aviatorul militar Horia Agarici, care, cu avionul său defect a reușit să iasă victorios dintr-o luptă aeriană cu mai multe avioane sovietice.


Bombardamentele asupra Constanței au continuat, iar duminică, 3 august 1941, mai multe avioane sovietice venite dinspre mare, au bombardat portul și zona peninsulară. Administrația locală reușise între timp să evacueze din oraș peste 70% din populație. Printre clădirile afectate de explozii s-au numărat și Catedrala „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, dar și palatul episcopal, aflat în apropiere. Catedrala a fost bombardată intenționat deasupra altarului, și doar o minune a făcut ca să nu existe victime în rândul personalului bisericesc. Aceștia își amenajaseră un adăpost chiar în parcul dintre catedrală și palatul episcopal, după cum arată Gherontie Nicolau:

„În ziua de 3 August 1941, Duminică, după, ieșirea din Sfânta Liturghie, pe când călugării încă nu trecuseră la chilii, s-a dat alarma. Călugării au dat fuga la adăpostul ce-şi săpaseră în fundul parcului.”

Singurul obiect religios neafectat de suflul exploziei a fost Icoana Maicii Domnului de la Durău. Aceasta a fost găsită la intrarea în lăcașul de cult, deși era așezată, în mod obișnuit, în fața altarului. Minunea s-a petrecut la doar șase ani de la sosirea icoanei la Constanța.

„Catedrala episcopală este de la 3 August 1941, plină de tăcere adâncă, se arăta într-un raport al episcopiei din anul 1942. Prin bolţile ei nu mai străbat către cer ruga smerită a miilor de credincioşi care implorau ajutorul Domnului pentru mântuirea lor. Însă prin grija de fiecare clipă a Prea Sfinţitului nostru Episcop, vechea ctitorie a lui Vodă Carol I va fi în curând restaurată şi rugi fierbinţi se vor înălţa iarăşi către ceruri, din faţa acestui slăvit şi greu încercat Altar. Până atunci însă, clerul Catedralei compus din un mare eclesiarh, un arhidiacon, doi diaconi, doi cântăreţi şi doi canonarhi, a fost repartizat să slujească la bisericile din oraş.”

De-a lungul vremii, Catedrala a suferit mai multe avarii, dar cele mai grave au survenit în timpul bombardamentelor aeriene din august 1941, în urma cărora au fost distruse acoperişul, zidăria, altarul, iconostasul şi pictura. Prin intervenţia episcopului Constanţei, Chesarie Păunescu, s-au făcut reparaţii capitale, aşezământul de cult fiind resfinţit în anul 1951, de către patriarhul României, Iustinian Marina, şi de către episcopul Chesarie. Dar, cu toate reparaţiile făcute, biserica nu mai păstra totuşi aerul de monument de arhitectură şi artă, nici de Catedrală a oraşului (lipsa picturii, fisuri, lucrări exterioare neterminate, lipsa încălzirii pe timp de iarnă - toate acestea făceau anevoioasă săvârşirea serviciului divin). Cel care avea să redea strălucirea de altădată a Catedralei, a fost preotul Nicolae Cănănău, care, în plin regim comunist, a restaurat și pictat integral biserica, între anii 1955 și 1965.
 

Ne simţim mândri, că trăim timpuri de atâta vitejie românească

 
Cu toate ororile și încercările războiului, Gherontie Nicolau transmitea în 1942, prin paginile revistei eparhiale „Tomis”, un mesaj de încurajare, de speranță, atât către militarii români, dar și către populația civilă a Constanței, nelipsită de jertfe:
 

„Sesiunea aceasta ne găseşte în cele mai grele dar în acelaşi timp şi cele mai frumoase şi istorice momente ale neamului nostru. Căci greu este războiul cu colosul rusesc, dar frumoase sunt şi victoriile repurtate contra lui şi istoria va avea de înregistrat vitejii şi fapte, pe care ea nu le-a avut niciodată. Deşi cu sacrificiu din partea armatei noastre viteze şi cu munca şi contribuţia populaţiei civile, care la Constanţa nu a fost lipsită de jertfe, totuşi ne simţim mândri, că trăim timpuri de atâta vitejie românească, care întrece cu mult pe cea din trecutul istoriei noastre.”

 
După restaurare, în timpul regimului comunist, Palatul Episcopal a fost înstrăinat de la destinația sa inițială, găzduind până în anul 1990, Muzeul de Istorie și Arheologie și Biblioteca Județeană.
 
Foto: Druche Ionuț
 
Despre Ionuţ Druche
S-a născut pe 16 decembrie 1982 în Constanța. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din localitate, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. A lucrat în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, ocupând postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi pe cel de redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicaţie de cultură şi spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului.
 Actualmente este bibliotecar în cadrul Bibliotecii județene „I.N. Roman” din Constanța.
 Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor a mai multor cărţi şi articole.
 
Citește și:
În urmă cu 125 de ani se deschideau porțile primei biserici în Constanța, astăzi Catedrala Sf. Ap. Petru și Pavel