26 Jun, 2020 00:00
2929
„La întretăierea străzii Dorobanţilor cu bulevardul Ferdinand, alături de Grand Hotel, se vede un zid semicircular, gros de vreo 3 metri şi înalt de 2 m. La exterior, zidul e îmbrăcat cu trei rânduri de pietre mari, regulat tăiate; rândul de jos, scos mai în afară, formează soclul. Zidul acesta e partea de jos a unui turn de cetate; fiind pus în legătură cu urmele de ziduri cunoscute în alte părţi ale oraşului, dă putinţa să se urmăriască întreaga
linie fortificată a cetăţii Tomi.
O descriere tehnică a resturilor de ziduri şi o schiţă istorică formează cele două părţi ale acestui studiu.
1. Zidul semicircular amintit mai sus formează baza unui turn de apărare. În legătură cu turnul, se poate vedea o porţiune din zidul cetăţii pe o lungime de 9 m. Spre răsărit, zidul se poate urmări prin pivniţe, case şi curţi până la mare, unde blocurile de piatră stau prăvălite de pe ţărm în jos. Spre apus de turn, zidul mergea prin strada Dorobanți, apoi prin curtea comandamentului militar, în fundul căreia, aproape de trotoarul bulevardului Ferdinand, se văd temeliile unei construcţii mari; acolo se afla şi poarta cetăţii. Punând în legătură aceste urme de zid cu turnul amintit, autorul a putut însemna pe planul oraşului Constanța traseul sigur al celei mai mari părţi din zidurile cetăţii Tomi.
Pe una din pietrele de placaj ale temeliei turnului se citeşte inscripţia:
+ Makelari(ân)
Pedatou(ra)
P. I(d.
Inscripţia înseamnă: «Pedatura măcelarilor. Picioare 24». Breasla măcelarilor din Tomi a fost silită să contribue la facerea zidurilor. Termenul «pedatura» indică lucrarea la care au fost obligaţi măcelarii din Tomi (cuvântul «pedatură» fiind derivat din «pedes» unitatea de măsură). Administraţia imperială romană şi bizantină impuneau nu numai soldaților, ci şi diferitelor bresle de cetăţeni, şi chiar particularilor bogaţi, să lucreze la ziduri. Autorul pune inscripţia de mai sus în secolul al 6-lea după Hr. Printre restaurările datorate lui Iustinian, istoricul contemporan Procopius pune atât cetatea Tomi, cât şi Constantiana din vecinătate. Acest fapt, în concordanță cu caracterul inscriptiei, fac pe autor să admită că zidurile datează din vremea lui Iustinian. (...)
În timpul lui Octavian August, poetul Ovidius, exilat în Tomi, ne spune în ale sale Tristia şi Ex Ponto, că zidul cetăţii era singura apărare contra Bessilor şi Geţilor, cari veneau atacând din interiorul Scythiei Minore (Dobrogea). Ovidius vorbeşte de zidul (murus), nu tocmai înalt (brevis), cu o singură poartă, cu turnuri de observaţie (specula); ne aminteşte de paza zidului (custodia muri). După epoca de linişte şi prosperitate a Antoninilor, încep în secolul al 3 lea atacurile barbarilor. În acest timp, mulţi particulari contribue cu muncă sau cu bani la ridicarea sau repararea de ziduri. Astfel un Trac, Muca (poris) a ridicat un turn. Un sat, locuit de Bessi, din vecinătatea acestui turn a fost numit: Satul turnului lui Mucaporis (cam unde e Anadolchioi).
Mai târziu, sub Diocleţian (284 - 305) orăşenii (civitas Tomitanarum) sunt puşi să zidiască o nouă poartă (zidurile aveau acum cel puţin 2 porţi). Sub Teodosiu cel Mare, pela 386 d. Hr., barbarii atacă cetatea, însă sunt crunt bătuţi de Gerontius, comandantul trupelor din Tomi. Câţi barbari au scăpat cu viață, şi au găsit adăpost într'o «basilică extramurană», o biserică dincolo de ziduri.
Sub Anastasius 491 - :it81 sau mai probabil sub Justinian se refac zidurile cetăţii, ale căror urme se văd şi azi şi care formeazâ obiectul principal al studiului d-lui Pârvan.
Documentarea temeinică şi erudiţia întinsă fac această lucrare indispensabilă pentru cunoaşterea trecutului oraşului Tomi în antichitate”.
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: