29 May, 2020 00:00
3655
„Dintre reptile găsim trei specii de broaşte ţestoase, două de uscat (Testudo ibera şi graeca), şi una de baltă (Emys orbicularis). Comună este numai Testudo ibera, care cu preferinţă locuieşte depresiunile litoralului. Din broasca ţestoasă grecească n'am găsit decât 3 animale. ln albia râului Mihalbei şi prin mocirle găsim broasca ţestoasă de baltă, care-şi scoate din apă numai nasul şi ochii, iar când se apropie cineva, dispare fără urmă, inauzibil.
Foarte numeroase sunt şopârlele. Unde este verdeaţă multă, tufişuri sau pădure, bunăoară pe pante şi podiş, găsim destul de des şopârla verde (Lacerto viridis), apoi L. agilis unde nu este vegetaţie multă; numai în apropierea mării şi foarte numeros L. muralis. Rar este şarpele de sticlă (Anguis fragilis).
Şerpi sunt destui, însă soiuri puţine. După spusele locuitorilor şi şerpi veninoşi ar fi mulţi. Eu însă în cursul anului 1924 n'am aflat decât o singură viperă (Vipera ammodytes) la ţărmul dintre Dalboc şi Caliacra.
Intre şerpii neveninoşi arareori se găseşte şarpele de apă (Tropidonotus natrix), uneori în varietatea cu dungi longitudinale (var. perso). La ţărm, în vara trecută, am prins vreo 150 exemplare de Tropidonotus tesselatus, care cu mai multă dreptate ar merita numele şarpelui de apă. Se găseşte exclusiv la ţărm. Pe podiş lipseşte cu desăvârşire. Este un pescuitor dibaciu, mai ales de guvizi, pe cari îi prinde printre bolovanii din apă. Pentru înghiţitul pradei şarpele iese din apă. Pagubele cauzate de acest reptil sunt destul de mari; am găsit indivizi cu un peşte în gură şi altul încă nedigerat în intestin. Şarpele când este speriat, de regulă dă afară peştele înghiţit, uneori în parte deja disolvat. Varietăţile acestei specii sunt atât de felurite încât vor forma un studiu special.
„Cel mai mare inamic al bietelor reptile este genul Homo”
Relativ rar este Zamenis gemonensis var. caspius, cel mai mare şarpe din regiune. Am prins indivizi de peste 1,50 m Iungime. Câte un individ este foarte sălbatec, căci sare cătră om chiar când stă mai demult închis în colivie, unde mereu se loveşte de sârmă, încât botul animalului pare retezat la vârf de n1ultele ciocniri cu sârma. Hrana principală este şopârla mare verde (Lacerta viridis). De broaşte sau alte soiuri de şopârle nu se atinge, nici de păsări. Trăeşte numai pe lpcuri uscate. Un individ surprins de mine la ţărm, de frică mai întâiu a întrat în apă, înotând graţios vreo 10 paşi la suprafaţa apei, cu capul ridicat în sus: imediat însă s'a întors şi-a ieşit pe ţărm, cu toate că nu părăsisem încă locul. Deduc că Zamenis se teme de apă, căci de altfel nu s'ar fi întors atât de repede la locul unde l-a aşteptat duşmanul.
Foarte des am găsit şerpi omorâţi de oameni neştiutori, încât trebue se cred că cel mai mare inamic al bietelor reptile este genul Homo cu «cultura» sa. Faptul de a omorâ un animal atât de nevinovat cum este şarpele se arată foarte puţin laudabil, dacă ne gândim că nici măcar 1% dintre toţi şerpii nu este primejdios. Am vorbit mult cu localnici asupra şerpilor, dar n'am putut stabili nici un singur caz mortal prin muşcătura de şarpe.”
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: