09 Apr, 2020 00:00
3884
„S-a născut la 17 februarie 1890 în localitatea Westholboken (statul New Jersey, SUA). Tatăl său, Missir Ovanez-Bogdan, stabilit în Moldova, după 1848. În 1850, Ovanez Missir contribuie la zidirea unei biserici în satul Teişoara (județul Botoșani), pentru care este ridicat la rangul de căminar de domnitorul Grigore Alex. Ghica. În 1853, soția sa, Suzan, rămâne văduvă cu 13 copii, astfel că situația materială a familiei devine tot mai grea.
În atare condiții, Bogdan Ovanez Missir, după ce se căsătorește cu Cecile Marchand, institutoare venită în Moldova, emigrează în SUA. După câțiva ani de ședere în Statele Unite se îmbogățește cu cinci copii, cel mai mare fiind Missir B. Ioan. După câțiva ani se reîntoarce cu familia în Moldova.
Ioan B. Missir urmează clasele primare şi liceul «A. T Laurian» în Botoşani, apoi cu o bursă acordată de comunitatea armeană din oraș, merge Ia București unde urmează Facultatea de Drept pe care o absolvă în 1913. Revine Ia Botoșani şi ocupă postul de secretar al avocatului Basile (Vasile) Missir, fost ministru.
Evenimentele din 1916 îl găsesc mobilizat la Regimentul 8 Vânători, cu gradul de căpitan în rezervă. Participă pe front, la epopeea întregirii țării.
După încheierea războiului, Ioan Missir realizează o frescă a eroismului ostașilor români, în romanul său «Fata moartă», care apare în anul 1933 la Editura «Cartea românească». Prefațat de N. Iorga, volumul se bucură de mare succes, ajungând la XIV-a ediție, ultima în 1977, fiind îngrijită de istoricul literar Teodor Vârgolici. Numeroase condeie de prestigiu ca Petru
Manoliu, V. Slăvescu, Gr. Antipa, Ion Simionescu fac romanului o primire călduroasă astfel că «Fata moartă» obţine premiul Academiei Române. (...)
Participant nemijlocit în campaniile din 1913 şi 1916-1918, pentru întregirea României, luptând cu vitejie, Missir a fost distins cu ordine şi medalii, începând războiul ca sergent şi încheindu-l cu gradul de căpitan.
Romanul «Fata moartă», fost comparat pe drept cuvânt cu cel al lui Erich Maria Remarque, cu deosebire că cel al lui Missir este scris de cineva care știa pentru ce luptă, pentru întregirea şi libertatea propriei patrii. Din nefericire, războiul a zădărnicit propunerile de traducere în limba franceză a cărții. (...)
A fost căsătorit cu sora scriitorului şi ziaristului Petru Manoliu şi avea o fiică Ioana Anca Missir.
În noiembrie 1945 se stinge din viață scriitorul Ioan Missir, după o criză de angor pectoris. Manuscrisele şi memoriile sale au fost donate în anul 1966 Muzeului Literaturii Române”.
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: