#DobrogeaDigitală - „Armeni de seamă din România”, de Simion Tavitian: Cineastul dobrogean Anuşavan Salamanian, cel mai apropiat colaborator al regizorului Sergiu Nicolaescu

Anușavan Salamanian s-a născut la 12 martie 1932, în orașul Bazargic din județul Caliacra (pe atunci în România, iar astăzi în Bulgaria). A absolvit Institutul Unional de Tehnică Cinematografică din Leningrad, devenind inginer de sunet.

A contribuit la realizarea coloanei sonore la un număr mare de filme printre care „S-a furat o bombă” (1962), „Pădurea spânzuraților” (1964), „Străinul” (1964), „Dacii” (1967), „Columna” (1968), „Mihai Viteazul” (1971), majoritatea filmelor lui Sergiu Nicolaescu, „Frații Jderi” (1974), „Ștefan cel Mare – Vaslui 1475” (1975), „Nea Mărin miliardar” (1979), „Burebista” (1980), „Glissando” (1985) ș.a.

A scris, în colaborare cu Sergiu Nicolaescu, scenariile a trei filme: „Osînda” (1976), „Ultima noapte de dragoste” (1980) și „Ciuleandra” (1985).
Biografia lui Anușavan Salamanian din cuprinsul primului volum al triadei „Armeni de seamă din România”, scris de publicistul dobrogean Simion Tavitian, este, în fapt, un interviu semnat de Eduard Antonian, la finalul căruia mari actori ai scenei românești transmit mesaje de admirație.
 

„Tatăl meu, Garabet Salamanian, a reuşit să scape din Genocidul din 1915 împreună cu fratele lui căruia îi port numele, Anuşavan. Dar unchiul meu până la urmă a fost prins şi ucis, din acest motiv tata a tinut să-mi dea numele de Anuşavan. Tata s-a refugiat la Constanța şi de acolo a plecat la Bazargic unde a cunoscut-o pe mama şi s-au căsătorit. Noi suntem trei fraţi, eu sunt cel mijlociu, Ovanes este cel mare, iar Mari este sora noastră cea mică. Aşadar, am văzut lumina zilei la Bazargic în 1932. Tata nu a trăit prea mult, era bolnav dar şi experienta Genocidului l-a marcat profund. Mai mult, în 1941 când a decedat, în Bazargic intraseră nemtii. A fost un şoc pentru el, şi-a amintit atunci de trupele turceşti cum năvăleau prin casele armenilor.
Eu aveam atunci 9 ani. Ne-au dat 48 de ore ca să ne repatriem... Familia mamei mele se numea Hazarian, armeni din Bazargic. Îmi amintesc de bunicul (Hazarian), ţinea foarte mult la tatăl meu şi nici el nu a rezistat. A murit la o săptămână după tata. După doi ani am reuşit să ajungem în Bucureşti cu ajutorul fratelui mamei mele. Au urmat nenorociri... bombardamente, casa ne-a fost distrusă... Ne-am refăcut încet, încet. Ne mutasem în Giuleşti, mama s-a angajat la CFR, practic ea ne-a crescut singură. După ce am terminat clasele primare, în 1948 am intrat la liceul industrial «Regele Mihai», la electronică.

 

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF

 

„Pe Sami l-am cunoscut la primul meu film în 1966 când am început, spune regizorul Sergiu Nicolaescu. De atunci până astăzi este colaboratorul meu cel mai apropiat. Cu el am lucrat la toate filmele mele şi mai mult, am fost împreună scenarişti; el este un scenarist deosebit de talentat, am colaborat enorm. Salamanian îmi este mai mult decât prieten, un om extrem de apropiat mie, suntem aceeaşi generaţie, aceeaşi vârstă, ne-am chinuit aproape o viaţă împreună pe lume. Aici ne-am potrivit, la muncă nu ne întrecea nimeni. Înainte de orice, înainte de talent, de multe lucruri, eu am pus valoare pe capacitatea de muncă a omului şi Sami nu m-a dezamăgit
niciodată. El şi-a sacrificat viaţa pentru film, a crezut în ele. Este un cineast în adevăratul sens al cuvântului şi un om talentat, deosebit.
La toate filmele mele, Sami a făcut coloana sonoră completă, adică şi aranjamentul muzical, zgomote, dialoguri. Dumnezeule, câte clipe am trăit împreună cu Sami, am lucrat la spectacole în aer liber lângă Hamburg, cu Pierre Brice, cu mari actori. A fost o nebunie, cai, cascade. Am fost împreună la Paris, Berlin, am avut succese, momente în care filmele noastre erau respinse la cenzură. Sami mă încuraja mereu. Deci au fost aspecte diverse de viaţă pe care le-am trăit şi gustat împreună. Cred că el în mod sigur merită şi mai mult de la viaţă. La 70 de ani îl simt puţin trist, îi doresc sănătate şi de ce nu, o nouă tinereţe...”.

Sursa foto: cinemagia.ro


#citește mai departe în „Armeni de seamă din România”
#„Armeni de seamă din România”
#Autor Simion Tavitian


Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.




DREPTURI DE AUTOR


a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.


b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.


Citește și:

152 de ani de la naștere: Acad. Gheorghe Balș, constructorul Podului de la Cernavodă, al Farului de la Tuzla și al Portului Constanța