11 Jul, 2020 00:00
3466
„Dar lista, impresionant de lungă şi încărcată de valori, ar trebui să cuprindă şi numeroşi violonişti care au studiat iniţial cu alţi profesori şi au apelat la el pentru perfecţionare şi control periodic, sau... câte unii care, dintr-un snobism prost înţeles, şi-au ascuns provenienţa reală de la şcoala sa, preferând nume ale unor maeştri, considerate mai «sonore», fără a ţine seama că un artist de talia lui David Oistrach îşi trimitea unii elevi, pentru perfecţionare şi rezolvarea anumitor probleme, tocmai la el, socotindu-l o autoritate în domeniu. Amintirile unuia dintre elevii săi cei mai apropiaţi, prof. univ. Modest Iftinchi, actualul şef al catedrei de vioară la Academia
de Muzică din Bucureşti, care-i continuă cu cinste şcoala violonistică, muzicală, umană, ni se par cele mai semnificative: «L-am cunoscut ca profesor şi om şi pot afirma - fără teamă de a greşi - că nu mi-a fost dat decât rareori în viaţă să pot întâlni un om care să-i semene. Incontestabil, era un om de excepţie.
Neavând copii şi suferind poate din această cauză, noi - toate generaţiile ce ne-am perindat prin clasa lui - am devenit, pe rând, copiii lui, am crescut şi ne-am lăsat educaţi, modelaţi şi formaţi conform idealurilor pe care le-a avut. Ne-a iubit pe toţi fără să aibă preferinţe, ne-a certat şi admonestat atunci când am meritat-o şi ne-a lăudat şi stimulat în mod divers, când a fost cazul. Ne-a pregătit pentru viață şi scenă, nefăcând nimănui nici un fel de concesii».
Investigând în permanenţă şi în spirit modem domeniul infinit al soluţiilor la problemele tehnice şi interpretative ale viorii, G. Avachian a realizat unele lucrări de specialitate, ca: «Studiul schimburilor de poziție», «Contribuţii la însuşirea raţională a tehnicii violonistice», «Despre arta interpretativă în concepţia modernă» şi altele.
DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF
«Tot maestrul Avachian ne-a insuflat - spune acelaşi elev şi continuator al său, prof M. lftinchi - permanent sentimentul patriotic şi mândria naţională, lucru preţuit de noi cu atât mai mult, cu cât ştiam că era de origine armeană, dar devotat cu trup şi suflet ţării în care a trăit şi poporului pe care l-a iubit în aceeaşi măsură ca oricare om al ţării noastre.
A făcut cinste ţării noastre oriunde a fost trimis, a dominat cu personalitatea sa şi a impus»”. (Izvoare: Revista „Ararat" nr. 41/1993)
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: