25 Jun, 2020 00:00
2795
„«Despre Bogdan Căuş poate cea mai adevărată caracterizare ar fi - spune Varujan Vosganian, președintele Uniunii Armenilor din România că a fost un om care n-a fost bătrân niciodată, un om care mereu avea câte o activitate. Mai mult decât atât, la o vârstă la care oamenii au nevoie de ajutor, el a fost cel care îi ajuta şi îi îmbărbăta pe ceilalţi...
Avea neastâmpărul, entuziasmul şi generozitatea tinereţii. Era un om care avea tot timpul proiecte, la el tot timpul ceva urma să se întâmple. Căuta cu bunătate în vieţile oamenilor şi vorbea frumos despre toată lumea. Arşag Bogdan Căuş n-a avut duşmani, aşa cum un om tânăr nu are duşmani. Nu a duşmănit şi nu a fost duşmănit de nimeni ...».
«... Bogdan Căuş - scrie Bedros Horasangian - face parte dintr-o categorie de oameni de presă care e pe cale de dispariţie. Cei care au «făcut» gazete şi reviste, au pătimit pentru ele cu o tenacitate în care au pus mare parte din viaţa lor. Consemnăm cu regret împuţinarea acestor oameni care fac, îşi fac meseria cu bucurie şi plăcere. Sigur că asta dă şi mari satisfacţii, dar şi uzează. Mai ales într-o lume indiferentă, unde pasiunile au fost înlocuite cu interese, iar devotamentul tratat cu cinism. Revenit după '89 într-o frenetică activitate literaro-jurnalistico-editorială, Bogdan Căuş a recuperat cu bucurie şi mult efort câteva decenii în care s-a risipit «sub vremi...».
În prefaţa la volumul «Paginile pseudo-umoristice ale unui sărindarist», Valentin Silvestru consemnează: «Vine momentul, carevasăzică, să scrim o mică serenadă (ca uvertură) la partitura confratelui preţuit, Bogdan Căuş. A adunat câteva zeci de mii din miile de pagini pe care le-a risipit, ca un nabab, prin ziare, reviste, ori dăruindu-le artiştilor diletanţi, radio-ului, unor teatre de operetă, ori de divertisment, cu generozitate de umorist autentic... Umorul lui Căuş - scriitor cu surâs larg şi blajin şi amărăciuni de migdală, din stârpea lui Bassarabescu, D.D. Pătrăşcanu, I. Al. Brătescu-Voineşti, Al. Cazaban - îi învăluie într-o mantie de tonalităţi pastelate... A fost şi este un gazetar remarcabil, un excelent secretar de redacţie la reviste din a doua jumătate a veacului, lucrând cu agerime şi pricepere, foarte laborios şi într-o tenacitate tăcută. Are, dintotdeauna, o sensibilitate tandră faţă de tineri,
sprijinindu-i cu delicateţe, evitând orice notă de superioritate moşnegărească şi imperativ autoritarist. Sunt unul din cei ce au beneficiat
din plin de sprijinul său dezinteresat, în redacţia revistei «Rampa», în colaborările la «Urzica», în reportajele de la «România liberă» ale deceniilor cinci şi şase - locuri, activităţi şi timpi în care s-a închegat prietenia noastră de o viaţă...».
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: