#DobrogeaDigitală: Charles Baudelaire și parfumul cuceritor al „Florilor răului”

Astăzi se împlinesc 199 de ani de la nașterea poetului francez Charles Baudelaire, cel care a revoluționat lirica universală prin originalitatea versurilor sale, fiind primul poet care a spart forma tradițională a versificației, compunând poeme în vers alb.

Născut pe 9 aprilie 1821, Baudelaire a avut o biografie excentrică, fiind eliminat din școli pentru atitudine inadecvată, pedepsit de părinți și trimis în Indii, unde, de fapt, n-a ajuns niciodată. Și-a petrecut tinereţea recitându-și versurile în fumul gros al cafenelelor pariziene, veșnic îndatorat și hărțuit de justiție atât pentru aventurile sale, cât și pentru arta sa scandaloasă.
Poet damnat, dar și critic plastic, muzical şi literar, a publicat în revistele vremii articole de un modernism aproape șocant, aducând în atenție noi concepte ale gândirii estetice, filozofice şi mistice.

S-a stins la doar 47 de ani, pe 31 august 1867, aproape paralizat într-un spital parizian, părăsit de toţi cunoscuții.
Receptarea lui Baudelaire în România pătrunde destul de timpuriu în literatură, fiind perceput și aici ca un deschizător de drumuri în poezia modernă. Primul care se opreşte asupra operei lui este Titu Maiorescu, care îi îndeamnă pe Eminescu şi Caragiale să-i traducă opera. Atitudini lirice, metafore și versuri trec de la Baudelaire în poeziile lui Ion Minulescu, Arghezi sau Bacovia.
În volumul său, „Retroproiecții literare”, aflat în Biblioteca Digitală ZIUA de Constanța, Pericle Martinescu îi dedică lui Charles Baudelaire un capitol în care analizează geneza celebrei colecții de poeme „Les fleurs du mal” („Florile răului"). Textul este scris cu ocazia împlinirii a 90 de ani de la apariția cărții, precum și a celebrării celor 125 de ani de la nașterea genialului poet francez.
 

„Influenţa, discuţiile şi reacţiunile cenzurii, produse de apariţia acestui volum de versuri, sînt cunoscute. Poetul a fost adus în faţa justiţiei, iar cîteva bucăţi din Les Fleurs du Mal au fost «condamnate». Cartea s-a bucurat însă de mare succes - deşi nu toată lumea socotea apelaţia de Les Fleurs du Mal drept cea mai potrivită. Într-o scrisoare adresată lui Baudelaire, Alfred de Vigny amenda în termenii următori acest titlu de carte: « ... Simt nevoia să vă mărturisesc că multe din aceste Fleurs du Mal sînt pentru mine Flori ale binelui care mă farmecă; de aceea vă socotesc nedrept faţă de acest buchet, adeseori parfumat în chip delicios cu miresme primăvăratice, pentru a-i fi dat acest titlu nedemn de el».
Autorul însă era conştient de valoarea operei lui şi era fericit de a-i fi găsit un titlu atît de adecvat. Reproşînd editorilor că nu-i dau tot concursul pentru publicarea cît mai multor ediţii, Baudelaire le scrie acestora în 1866: «Ezitarea dv. face ca numele meu să fie uitat încetul cu încetul, iar aceste Fleurs du Mal să fie o valoare lîncezîndă, ele care, într-o mină abilă, ar fi putut atinge, după nouă ani, două ediţii pe an ... Les Fleurs du Mal se vor vinde totdeauna ... » Poetul nu s-a înşelat. La o sută de ani după apariţia primei bucăţi şi la 90 de ani după cea dintîi ediţie, Les Fleurs du Mal se dovedeşte a fi cel mai frumos dintre cele mai frumoase titluri de cărţi şi una dintre cele mai valoroase culegeri de versuri, care niciodată nu-şi va pierde frăgezimea şi parfumul ei cuceritor.”

Sursa foto: captura youtube/tvr cultural
 
Citește și:

#DobrogeaDigitală: „Retroproiecţii literare“, un nou volum semnat de Pericle Martinescu în Biblioteca Digitală ZIUA de Constanţa

#DobrogeaDigitală - „Retroproiecţii literare”, de Pericle Martinescu: Brâncuşi, omul infinitului - „înainte de a fi un inovator, este un aventurier”