10 Aug, 2020 00:00
2949
„În marginea şoselei ce duce spre Tulcea, şi cam în mijlocul cătunului Anadolchioi, se află biserica cu hramul Sf. Petru şi Pavel.
Amestecul superiorilor ierarchiceşti în construire este firesc şi justificat de faptul că o biserică creştină ortodoxă trebue construită, pictată şi înzestrată conform datinelor bisericei noastre româneşti şi după uzul stilului adaptat atâtor veacuri.
Biserica aceasta îndeplineşte în parte condiţiunile architectonice, dacă nu şi artistoarchitectonice. Lipsa de perfecţiune este justificată şi de absenţa mijloacelor pecuniare ale obştei, construindu-se clădirea pe o bază mai dinainte acoperită de posibilitatea mijloacelor de execuţie. Cu toate acestea, în construirea de localuri, ce au menirea a ne arăta posterităţei şi mai ales imensului număr de vizitatori ce vor trece pe lângă ele sau şi intrând în ele, ar fi fost bine să se ţie seamă în totul de planul similar al bisericilor din ţară.
Dacă am face abstracţie de acoperământ, în discernământul interiorului sunt greşeli de neiertat. De regulă o construcţie de biserică similară celor din secolele fericiţilor voievozi Radu cel Mare, Neagoe şi Ştefan cel Mare, are 4 diviziuni reglementare, numite după groful poporan, tinda săracilor sau balconul, tinda femeilor sau prima încăpere, mijlocul bisericei sau sala cea mare şi altarul. Distanţa dintre uşa de intrare şi până la fundul altarului divizată în două, trebue să dea un plus pentru partea a doua, naos şi pronaos, cam de 3 metri pentru antenaos.
DESCARCĂ INTEGRAL CARTEA IN FORMAT PDF
Construcţia despre care scriem nu îndeplineşte aceste condiţiuni: partea inferioară este mai singură şi cu o uniformitate în liniamente, în cât se aseamănă mai de grabă cu bisericile romane, numai turla să lipsească. De regulă o biserică trebue să aibă o pisanie săpată în piatră într-o formă artistică şi aşezată deasupra uşei de intrare de la balcon: iar în dosul acestei pisanii, pe partea interioară din tinda femeilor, să stea scris cam aceiaşi pisanie, şi cele ce ni se pot scrie pe piatră. Scrierea se face pe zidul din interior, ceva mai jos de cât chivotul bisericei desemnat deasupra uşei, care e susţinut de ctitori şi de Domnitor. Dacă pisania nu am mai văzut-o intrând în biserică, apoi au văzut o pictură ce acum tocmai s-a terminat.
Pentru un vizitator strein de ţara noastră vederea ce o prezintă reprezentările sfinţilor, îi va produce impresia cea mai detestabilă, identică de sigur cu a tablourilor şi sfinţilor iconarilor ruşi, ce umblă pe la bâdiuri cu mâzgălituri insuportabile de privit şi ca execuţie şi ca colorit. Îi lipseşte de asemenea armonia lucrului executat, concordanţa cu ce vrei să reprezinţi. A face pe Sf. Paraschiva sub forma cea mai imposibilă semănând mai degrabă ca o cerşătoare turcoaică, iar sfinţii ceilalţi groşi ca buţile şi cu bărbile cum nici o închipuire bolnavă nu le poate avea, aceasta nu se numeşte pictură. Ceva mai mult lângă uşe, trebuia să aibă loc M. S. Regele şi Regina, pe peretele din dreapta P. S. Episcopul cu chiriachii săi, iar la stânga ctitorii care au străduit la ridicarea bisericii. Pictorul nostru însă, aşează în dreapta uşei pe Regele şi-n stânga pe Episcop. O anomalie ce nu se explică în nici un fel. Şi fiindcă Episcopul e scund de statură s-a apucat să-l facă pe Rege şi mai scund, ceva mai mult asemănându-se la faţă cu Episcopul, în cât dacă ai schimba veştmintele n-ai mai cunoaşte care este Suveranul nostru. Reprezentarea M. S. Regele trebue să fie făcută aşa cum este, nu se poate tolera oricărui mâzgălitor protejat de ori cine ar fi el, ca să facă o execuţie imposibilă ca cea din biserică. Domnu pictor executant putea foarte blând să se trudească cât mai mult, ca cel puţin acest lucru să nu-l comită…”
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: