14 Dec, 2020 00:00
2658
„Marieta Mihalcea, o brunetă mică, slăbuță dar plină de un temperament îndrăcit, a lipsit arareori din distribuțiile spectacolelor montate pe această scenă, până târziu, spre pensionare. Când apărea, dădea parcă sare și piper întregului ansamblu, focalizând atenția tuturor asupra sa, fără nici un efort. Era electrizantă! Toate eroinele ei, de la Clarice din "Slugă la doi stăpâni", Toinette din "Bolnavul închipuit", Colombina din "Nora și soacra", nora cea mică și afurisită din "Soacra cu trei nurori", până la Constance din "Nebuna din Chaillot" sau subretele din operetele "Ana Lugojana" și "Lăsați-mă să cânt", apar în mintea mea ca personaje construite de un talent viguros, secondat de o intuiție care funcționa perfect. Și mai ales de ceea ce numim simț al umorului, acea calitate cu care un actor dotat, realizează - el știe, sau poate nici nu știe, cum - efectul comic maxim dintr-o replică, o situație, o tăcere ... "Simțea" scena și sala prin toți porii și nu rata nici o cale de comunicare, făcând parte dintre actorii înzestrați cu o busolă specială pentru controlul întregului spațiu de joc. Avea un glas tăios și penetrant, la nevoie cu accente grave, de forță, un debit al vorbirii alert, însoțit de o dicție impecabilă. Nu-mi aduc aminte să fi fost vreodată răgușită. Era foarte veselă și vorbăreață, fuma mult și citea câte o carte pe zi, cu o pasiune care mi se părea de-a dreptul maladivă.“
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: