10 Apr, 2021 00:00
2974
„După tristul eveniment al morţei fulgerătoare care a secerat viaţa lui Ion Neniţescu, pe drum, în noaptea de 16 Februarie 1901, tocmai cînd trebuia să vină pentru a două oară prefect Ia Tulcea, amicii şi admiratorii săi, adînc pătrunşi de acea pierdere ireparabilă, au hotărît să i se ridice o statuă. Printre principalii iniţiatori, figura şi regretatul mare român, academicianul V.A. Urechiă, pe atunci director al ziarului naţionalist Apărarea Naţională.
Imediat apelul marelui naţionalist găsi ecou, şi la Tulcea luă fiinţă un comitet compus din d-nii colonel I. Petrovici, comandantul reg. 33, G. Cernescu, M. Vîrgolici, Ion Răzvani, căpitan I. Grigorescu, căpitan I. Racoviţă, D. Mateescu-Buzău, dr., N. Popescu, Ion Onu, Ştefan Borş, Ion Nicolau, G. Iuga, preot Ştefan Ionescu, Ilie Petrescu, şi Şt. Ionescu, avînd ca preşedinte pe d. colonel I. Petrovici, şi ca membri corespondenţi pe d. Ion Dinescu şi Al. Alecu, la Babadag; pe d-nii D. Hagi Anton şi A. Betuni, la Sulina; pe d. St. Cardaş, la Isaccea; pe d. V. Constantinescu, la Măcin; pe d. Radu Topor, la Mahmudia; şi pe d. T. Voicu, la Kilia-Veche.
Pentru județul Constanţa, comitetul era reprezentat prin d. Lt. Col. G. Lambru şi regretatul Ion Bănescu.
Comitetul acesta, a depus foarte multă stăruinţă pentru traducerea în fapt a dorinţei exprimate de marele V. A. Urechilă.
La 1905, vine în capul judetului Tulcea, ca prefect, d. D. Hagi-Anton. D-sa strînge din nou rîndurile, alcătueşte un nou comitet, de oare-ce mulţi din membrii primului comitet nu mai erau în Tulcea, şi întreprinde o nouă acţiune în acest enz, pînă în primăvara anului 1907, cînd liberalii, după ce se dedau la acea tristă bătae de sînge, venind şi în capul prefecturei de Tulcea. încetează ori-ce acţiune a amicilor şi admiratorilor bunului român.
În 1911, venind la prefectură de Tulcea d. Petru Th. Sfetescu, d-sa reia iniţiativa, şi în mai puţin de un an de zile, opera sculptorului Spăthe, se înalţă măreţ în parcul din faţa prefecturei. Nu spunem cine a lucrat mai mult pentru desăvîrşirea acestei frumoase lucrări. Tot ce a fost român şi patriot n'a lipsit de a-şi da obolul pentru înălţarea lui; dar nu ne putem opri de a spune că în anumite tabere adversare s'au găsit şi duşmani cari şi clupă moarte au înjurat pe Ion Neniţescu şi chiar zilele acestea, un fost prefect, a avut cun1„u1 să arunce insulte asupra bucăţei de bronz care imortalizează figura aceluia care a ştiut, în marginele stricte ale legilor, să pună la locul lor pe toţi cei ce practicau şi preconizau dezordinea şi anarhia.
Neniţescu, a fost, mai înainte ele toate, un om de ordine, un administrator demn şi cinstit, un mare şi bun român, un militar şi un cîntăreţ desăvîrşit, şi ori cît noroi s'ar arunca asupra memoriei lui de către unii neputincioşi, privirea lui va pluti totdeauna spre culmile unde sboară vulturii, şi nu în noroiul în care se tîrăsc viermii ! Populaţia oraşului şi judeţului Tulcea, l'a înţeles pe deplin, şi prinosul de admiraţiune ce i se aduce azi e destul de meritat.”
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: